Pe orbita joasă a Pământului circulă mii de sateliți la câțiva kilometri pe secundă, iar unii dintre ei își schimbă traiectoria fără să anunțe pe nimeni. Asta e, pe scurt, problema pe care SpaceX a pus-o pe masă la o conferință internațională din Turcia, unde compania a cerut mai multă transparență din partea tuturor operatorilor de sateliți.

Michael Nicolls, vicepreședinte senior SpaceX pentru ingineria Starlink și președinte al xAI, divizia de AI a grupului, a ținut marți o prezentare la Congresul Internațional de Astronautică de la Antalya. Mesajul lui: spațiul are loc pentru și mai multe megaconstelații, dar numai dacă toți cei care lansează sateliți împărtășesc informații despre locul în care se află și încotro se îndreaptă.

Starlink numără acum peste 11.000 de sateliți, cam două treimi din toate navele spațiale active din orbita joasă. Radarele și telescoapele urmăresc zilnic încă mii de bucăți de resturi spațiale. Cu alte cuvinte, cea mai mare problemă de trafic orbital vine, în bună parte, chiar din flota lui Musk, iar tocmai de aceea SpaceX insistă pe reguli comune.

Nicolls a prezentat mai multe cazuri în care sateliți ai altor operatori s-au apropiat de sateliți Starlink. Exemplele nu sugerau intenții ostile, nici spionaj, nici vreo încercare de a lovi un Starlink. Era vorba despre manevre făcute fără niciun avertisment. Potrivit lui, fie operatorii nu și-au publicat datele de poziție, fie nu au ținut cont de datele altora când au manevrat, iar rezultatul au fost apropieri de zeci sau sute de metri. «Mult prea aproape de limita de confort», a spus el.

Expresia-cheie aici este «efemeridă», adică setul de date care descrie unde se află un satelit și cum se mișcă. Unii operatori ar putea ține aceste informații secrete din motive comerciale sau strategice. Nicolls susține că standardul minim pe orbita joasă trebuie să fie clar: știi unde e satelitul tău, știi încotro merge, iar predicția trebuie să fie de încredere.

Nu există tratate globale sau reglementări care să oblige sateliții să-și transmită poziția ori manevrele sau care să impună coordonare între operatori. Fără «reguli de circulație», normele de comportament rămân în sarcina companiilor și a guvernelor. Cum a spus Nicolls, pe un drum, un obstacol vizibil poți să-l eviți. Un șofer care virează fără semnalizare, nu.

Riscul de coliziune într-o zi obișnuită este foarte mic. Spațiul e vast, iar orbita joasă e departe de a fi plină. Totuși, Nicolls a invocat legea numerelor mari: dacă ceva poate să se întâmple, la un număr suficient de mare de obiecte se va întâmpla. O coliziune ar genera mii de fragmente noi, care ar putea declanșa un ciclu de producere de resturi, fiecare impact ducând la următorul.

SpaceX se prezintă ca model de bune practici. Compania a coborât întreaga constelație Starlink activă sub 500 de kilometri altitudine. Mutarea o scoate din zonele cu trafic dens, grăbește reintrarea în atmosferă a sateliților defecți și îmbunătățește serviciul pentru clienți. Noii sateliți Starlink V3, a căror lansare cu racheta Starship a început luna trecută, vor zbura și mai jos, la circa 350 de kilometri.

SpaceX publică datele de poziție pentru sateliții Starlink și le cere și altora să facă același lucru. Fără schimb de efemeride, operatorii se bazează pe date de urmărire sau pe capacitatea proprie a sateliților de a evita coliziunile. Sateliții Starlink folosesc camere de navigație de bord pentru a detecta alte obiecte, într-un sistem numit Stargaze, care urmărește acum circa 90% dintre sateliții care manevrează și intersectează orbitele Starlink.

Cifrele operaționale arată amploarea problemei. Sateliții Starlink fac aproximativ 1.000 de manevre de evitare pe zi, pentru a ocoli sateliți funcționali sau resturi. Doar în 2026, sateliții Starlink au avut apropieri cu circa 650 de sateliți activi ai altor operatori, dar doar jumătate dintre aceștia aparțin unor operatori care schimbă efemeride cu SpaceX. Când nu ai loc să te îndepărtezi, satelitul poate face o «manevră de ferire», adică se orientează astfel încât să reducă șansele unui impact în momentul de pericol maxim. SpaceX a publicat și incidente concrete: în octombrie 2025, o manevră neanunțată a redus distanța estimată de la 9 km la doar 57 m, iar în august 2026, un Starlink a trebuit să facă o astfel de manevră de ferire, cei doi sateliți trecând la numai 134 m unul de altul.

Partea delicată e cea geopolitică. Potrivit lui Nicolls, e foarte greu să împarți date cu operatori internaționali. SpaceX împarte date îndeaproape cu stația spațială chineză și cu unii operatori chinezi, dar mulți alții nu o fac și nu se știe unde se află sateliții lor sau încotro merg. Un grafic din prezentare sugera că problema se concentrează în special la sateliții chinezi și ruși, deși și unii operatori din SUA, Europa și Japonia refuză să partajeze. Cererea lui Nicolls a fost simplă: indiferent de țară, datele trebuie împărțite cu toată lumea.

Amazon, principalul rival în internet prin satelit, spune că e de acord. Rajeev Badyal, șeful Amazon Leo, a declarat că la fiecare lansare compania coordonează cu SpaceX și cu alți operatori și le spune unde își lasă sateliții și cum urcă pe orbită. Pentru Amazon, a spus el, schimbul de efemeride e «o non-problemă». Amazon are 396 de sateliți pe orbită, cu sute în așteptare, și e încă departe de dimensiunea flotei Starlink. Despre China, Badyal nu a vrut să comenteze, dar a admis că la un moment dat coordonarea va deveni inevitabilă.

Totul se întâmplă înaintea unui val uriaș. SpaceX a dezvăluit planuri pentru până la un milion de sateliți într-o constelație nouă, Starmind, pentru capacitate de calcul AI pe orbită joasă. Amazon își extinde rețeaua, iar două megaconstelații chinezești sunt în plină desfășurare. Cu cât mai mulți sateliți, cu atât mai puțin loc pentru improvizație.

Întrebarea rămâne dacă industria se va autoreglementa înainte ca o coliziune să impună regulile. Un lucru e sigur: manevrele fără anunț nu mai sunt un detaliu tehnic, ci un risc comun pentru toți cei care lansează ceva pe orbită.