Franța arde, la propriu și la figurat. Protestele masive legate de scumpirea carburanților au degenerat în ceva mult mai mare, iar asta se întâmplă exact în momentul în care președintele Macron e deja slăbit, la finalul mandatului său. Reuters scrie că nemulțumirea populară față de costul vieții nu mai e doar o problemă economică, ci a devenit combustibil politic pur pentru partidele de extremă dreapta din toată Europa.

Și nu vorbim doar despre Franța. Același tipar de frustrare legat de prețuri tot mai mari se vede și în Italia și Polonia, țări care au și ele alegeri importante anul viitor. La Milano au avut loc ciocniri violente, iar în peisajul politic italian câștigă teren partidul lui Roberto Vannacci, în timp ce în Polonia Confederația Coroanei Poloneze profită de același val de nemulțumire. Practic, criza energetică și scumpirile au creat un fel de nemulțumire generală care traversează granițele, iar liderii de extremă dreapta știu exact cum să o folosească în discursurile lor.

În Franța, situația e cu atât mai delicată cu cât Macron își trăiește ultimele luni la Elysée într-un climat de haos. Agonia asta lentă a administrației lui, cum o descrie Reuters, lasă loc liber pentru Marine Le Pen și tabăra ei să câștige teren. Le Pen a propus deja tăierea TVA-ului la carburanți, o măsură care rezonează direct cu furia de pe străzi. Protestele au dus deja la aproximativ 2.400 de arestări în toată Franța. Nu e o surpriză că mulți analiști văd în valul actual de proteste un semnal clar că alegătorii francezi sunt sătui și gata să pedepsească establishment-ul politic tradițional.

Ce contează cu adevărat aici e orizontul 2027, anul în care Franța, Italia și Polonia au toate alegeri importante, Franța chiar din aprilie 2027. Dacă nemulțumirea legată de facturi și benzină continuă să crească, iar guvernele centriste nu găsesc soluții rapide, extrema dreapta are toate motivele să spere la rezultate istorice. Practic vedem cum o criză economică concretă, bani mai puțini în buzunar, se transformă rapid într-o criză politică la nivel continental.

E genul de știre care pare locală la prima vedere, proteste în Franța, dar care are ecou direct în toată arhitectura politică europeană. Dacă Le Pen sau alți lideri similari din Italia și Polonia capitalizează acest moment, harta politică a Europei din 2027 ar putea arăta complet diferit față de ce știm acum. Merită ținut cu ochii pe ce se întâmplă în lunile următoare, pentru că ce începe ca proteste de stradă pentru prețul la pompă se poate termina cu schimbări majore de guvernare.