Când te gândești la un dinozaur care mănâncă, probabil îți apare în minte un T. rex sfâșiind un trup sau niște raptori mai mici, cu ochii pe un cadavru. Imaginea unui dinozaur care ronțăie fructe cu poftă nu prea se leagă de Cretacic. Dar o descoperire paleontologică nouă face exact asta: pune pe masă o specie care ar fi fost croită pentru o dietă pe bază de fructe.

Se numește Infernogallus jamesi și a primit și o poreclă pe măsură: «găina iadului». Cercetătorii cred că ar putea reprezenta primul grup specializat de dinozauri frugivori cunoscut vreodată.

Fosila a fost descoperită în iulie 2011, în celebra Hell Creek Formation din statul Montana, SUA. Pe vremea când trăia dinozaurul, zona era un peisaj forestier umed, în care apăruseră primele plante cu flori și fructe. Numele spune totul despre locul găsirii: «inferno» înseamnă «iad» în latină, pentru Hell Creek, iar «gallus» înseamnă «găină». Partea a doua, «jamesi», îl omagiază pe James William Boyd, bunicul unuia dintre autorii studiului, care i-ar fi stârnit interesul pentru paleontologie.

Fosila este extrem de bine conservată și arată aproape toate părțile scheletului, cu excepția cozii. Datorită ei, cercetătorii au estimat că animalul avea cam cât un curcan și cântărea în jur de 12 kilograme. Făcea parte din Caenagnathidae, un grup de dinozauri zvelți, cu cioc fără dinți. După cum spune Dr Greg Funston, unul dintre autorii studiului, dacă ar trăi azi, probabil că am avea probleme să-l deosebim de o pasăre mare care nu zboară.

De ce contează tocmai această fosilă? Pentru că oamenii de știință se întreabă de multă vreme ce mâncau Caenagnathidae. Ipotezele au fost multe: ouă, insecte, carne, chiar și o dietă strict erbivoră, diferită de la o specie la alta. Un indiciu clasic, pietrele din stomac, lipsește în cazul lor, deci n-au prea avut cu ce să se ghideze.

Infernogallus schimbă situația, pentru că e singura fosilă din grup cu craniul intact. Cu craniul și oasele în față, cercetătorii au putut reconstitui ce ar fi mâncat animalul. A existat însă o problemă: oasele maxilarului inferior erau strivite. Craniul întreg încape în palma unei mâini, a povestit pentru Science unul dintre autori, Dr Tom Dudgeon, iar ciocul și locul unde s-a aflat ochiul se văd clar. Pentru el, e uluitor.

Echipa a folosit scanări CT ca să separe digital oasele feței și să le compare cu cele ale păsărilor de azi. Dr Greg Funston, de la Stony Brook University, a explicat pentru IFLScience că munca nu a fost deloc simplă. Fosila e atât de fragilă încât fiecare fisură apărea pe scanări. În plus, era ușor mai mare decât câmpul vizual al scanerului, așa că au fost nevoiți să facă trei scanări suprapuse și să le lipească între ele. A meritat, spune el: au obținut detalii ale palatului pe care nu le-ar fi putut vedea de la suprafață, iar acelea au ajutat la interpretarea musculaturii neobișnuite a maxilarului.

Concluziile merg într-o direcție clară. Din craniu, cercetătorii pot spune că mușchii erau aranjați pentru o mișcare de mestecat dinspre față spre spate. Asta ar fi însemnat o capacitate bună de a mesteca, utilă pentru fructele cu pulpă moale în jurul unui sâmbure central, ca cireșele, a explicat Funston. Cu alte cuvinte, anatomia sugerează că dinozaurul se hrănea în principal cu fructe.

Descoperirea se leagă și de un fenomen mai larg. Evoluția acestor dinozauri a mers în pas cu răspândirea plantelor cu flori și a fructelor din acea perioadă. Practic, cum plantele au început să producă fructe, a apărut și cine să le mănânce. Rezultatul e o altă piesă a puzzle-ului despre cum arăta de fapt dieta dinozaurilor, mult mai variată decât clișeul cu prădători și ierbivori uriași.

Ca în orice descoperire de acest tip, există nuanțe. Concluzia despre dieta lui Infernogallus se bazează pe interpretarea craniului, a maxilarului și a comparațiilor cu păsările actuale, nu pe un conținut stomacal care să confirme fructele direct. Studiul, realizat de Funston și colegii săi, a fost publicat în Nature Communications în 2026. Rămâne de văzut dacă alte fosile din același grup vor întări ideea că a existat un întreg grup de dinozauri frugivori sau dacă «găina iadului» a fost un caz izolat.

Indiferent de răspuns, subiectul schimbă ceva simplu: Cretacicul nu a fost doar un deal cu colți și gheare. Printre dinozauri s-ar fi aflat și unul care mesteca liniștit fructe la umbra pădurii, la câțiva pași de T. rex.