Există oameni făcuți pentru televiziune și oameni făcuți pentru radio. Mihai Găinușă știe exact în ce categorie se află, chiar dacă a făcut cu succes amândouă. În podcastul SALVAT DE CLOPOTEL - EPISODUL 18, el a explicat cu o claritate dezarmantă de ce radioul rămâne mediul său de suflet.

Motivul e simplu: radioul e autentic. Nu ai monitoare, nu ai echipă de machiaj, nu ai regizor care îți face semn din spatele camerei. Ai un microfon, ai o voce și ai o legătură directă cu omul care ascultă. Pentru Găinușă, această simplitate nu e o limitare, ci o eliberare. Spontaneitatea pe care o caută în orice proiect există în forma ei cea mai pură la radio.

Televizia, prin contrast, impune o serie de filtre care complică totul. Imaginea contează, ritmul e diferit, iar libertatea de expresie e mai condițională. Găinușă nu a criticat televiziunea ca mediu - el însuși a construit proiecte de televiziune de succes, de la Cronica Cârcotașilor la Cusurgiii - dar a recunoscut că trecerea dintr-un mediu în altul a presupus adaptări reale și renunțări la o parte din ceea ce îl definește.

În podcast a menționat și un episod memorabil de la radio, când a izbucnit în râs în timpul unui jurnal de știri - un moment care ar fi fost dezastruos la televiziune, dar care la radio a devenit o amintire nostimă și o dovadă a naturii imprevizibile a mediului. Exact tipul de moment pe care Găinușă îl caută.

A explicat și o alegere practică, dar relevantă: a preferat matinalurile în locul emisiunilor de seară, nu din motive de statut sau vizibilitate, ci pur și simplu pentru că așa funcționează ritmul său biologic. Dimineața e treaz, alert, creativ. Noaptea, nu. O alegere care pare banală, dar care spune mult despre felul în care și-a construit cariera: pornind de la cine este, nu de la ce așteaptă alții de la el.

Referitor la proiectele recente de televiziune, Găinușă a vorbit despre dorința de a aduce un stil mai jurnalistic în emisiunea Cusurgiii, de a ieși din zona sketch-ului clasic și de a integra mai multă realitate brută, cu corespondenți din țară. Vrea conținut care să conteze, nu doar să distreze. O ambiție care reflectă exact tensiunea dintre cele două medii în care a lucrat.

Concluzia lui despre radio versus televiziune nu e că unul e mai bun decât celălalt în absolut. E mai nuanțată: fiecare are regulile lui, și succesul depinde de cât de bine înțelegi aceste reguli și cât de mult ești dispus să te adaptezi fără să te pierzi pe tine. Găinușă a ales radioul pentru că acolo se regăsește cel mai mult. Și asta e, probabil, cel mai bun motiv din lume.