Cu câteva săptămâni înainte de alegerile intermediare din Statele Unite, activiștii care contestă integritatea scrutinului și-au găsit o țintă neașteptată: căminele de bătrâni, azilurile și unitățile de îngrijire pentru vârstnici. Mișcarea e condusă de Election Integrity Network, o organizație de extremă dreapta, care pretinde, fără dovezi, că organizații de stânga ar „fura” voturile celor mai vulnerabili americani.

Fondatoarea grupului, Cleta Mitchell, a spus într-o apariție la emisiunea War Room a lui Steve Bannon că aceste organizații „intră în cămine de bătrâni și în case de grup și practic fură voturile celor mai vulnerabili”. Pentru a-și susține afirmația, a invocat un caz din Wisconsin din 2020, în care un șerif ar fi susținut că voturile a opt rezidenți ai unui cămin fuseseră completate de altcineva. Comisia electorală din Wisconsin a respins acuzațiile. Mitchell a mai spus că episodul ar fi putut costa alegerea lui Donald Trump în 2020, însă matematica nu iese: Trump a pierdut statul Wisconsin cu peste 20.000 de voturi.

Grupul nu se oprește la declarații la televizor. Își îndeamnă simpatizanții să descarce un set de instrumente de pe site-ul organizației și să trimită e-mailuri sau să sune unitățile de îngrijire din zona lor. Au apărut și imagini gata făcute, pregătite pentru distribuit pe rețelele sociale, care întăresc ideea unei fraude răspândite în aceste cămine. Într-o campanie separată, rețeaua a postat hărți cu unitățile rezidențiale din districte congresionale disputate, în state precum Arizona, California, New Hampshire, Pennsylvania și Virginia. Rezidenții erau descriși drept „vulnerabili”, expuși „prădătorilor politici care caută acces ușor la buletine de vot”.

Abia aici începe partea cu adevărat grea de înghițit. Campania nu vine din senin, ci pe un teren pregătit de administrația Trump. În iulie, Centers for Medicare and Medicaid Services (CMS) a emis un memoriu care a eliminat vechile îndrumări despre cum își pot ajuta angajații căminelor rezidenții să voteze, de pildă prin votul prin corespondență sau prin transportul la secțiile de votare. În locul lor au apărut amenințări cu urmărirea penală pentru cei care ar comite „coerciție inadecvată” sau ar încălca drepturile rezidenților. Memoriul susține că agenția a aflat de mai multe cazuri în care drepturile au fost încălcate, dar exemplele citate nu au dus la niciun caz dovedit de fraudă electorală.

În august, 13 senatori democrați conduși de Elizabeth Warren și Alex Padilla au criticat dur schimbarea. Într-o scrisoare către CMS, ei au scris că noile reguli nu îi protejează pe cei circa 1,2 milioane de rezidenți ai căminelor din țară, ci îi lipsesc de dreptul de vot. Memoriul pare, în opinia lor, o tentativă de a intimida personalul care ajută rezidenții în procesul de votare. Scrisoarea i-a fost adresată administratorului CMS, Mehmet Oz, care el însuși și-a schimbat opinia despre dacă alegerile din 2020 au fost sau nu trucate.

Efectul practic al acestui cocktail e ușor de intuit. Când o agenție federală amenință cu urmăriri penale, iar activiști cu legături apropiate de Casa Albă sună la uși cu întrebări acuzatoare, personalul unui cămin poate decide că e mai sigur să nu mai ajute pe nimeni să voteze. Pentru un om în vârstă, cu mobilitate redusă, ajutorul unui angajat poate fi singura cale spre urnă sau spre plicul cu votul poștal.

Nu e singura inițiativă de acest fel. Project Civica, un grup din New York, a lansat campania „Adopt a Care Facility”. Organizația nu a spus câți oameni participă, dar a repetat acuzațiile CMS despre Wisconsin, alături de altele. Kim Hermance, cofondatoare și președintă, spune că grupul nu presupune vinovăția unei unități doar pentru că rezidenții au nevoie de ajutor la vot. Ea invocă însă cazuri publice de cereri falsificate de vot absent și afirmă că, în propria analiză a registrelor din New York, au observat persoane de peste 85 de ani care par să se fi înregistrat și să fi votat pentru prima dată cu puțin timp înainte de alegeri. Recunoaște că asta nu e ilegal în sine, dar spune că a ridicat o întrebare despre cum gestionează unitățile procesul.

Cleta Mitchell și Election Integrity Network nu au răspuns solicitărilor de comentarii din partea Wired, la fel ca CMS.

Povestea face parte dintr-un efort mai larg al celor care contestă alegerile de a submina încrederea în scrutinul intermediar. Aceleași tipare se repetă: o acuzație grea, o dovadă subțire sau inexistentă, apoi amplificare online și, în final, sprijin din partea autorităților. Ținta s-a schimbat acum, de la cetățenii fără acte sau votul prin corespondență la bunicii din azile, dar mecanismul rămâne același.

Rămâne de văzut câți dintre susținătorii care primesc kitul vor suna efectiv la un cămin și ce se va întâmpla după aceea. Un lucru e însă clar: fără dovezi de fraudă, dar cu presiune din două direcții, drepturile unor oameni care nu se pot apăra singuri riscă să fie primele sacrificate.