Înainte de scenă, Ionuț Rusu a avut un volan mult mai mare în față. În episodul 39 din Salvat de Clopoțel, Sabin Tudor a stat de vorbă cu Ionuț Rusu despre perioada în care a fost șofer de TIR, despre primele curse prin Europa și despre visul de actorie la care a renunțat pentru că i s-a spus, pe scurt, că e sărăcie.

Povestea începe cu un detaliu care astăzi pare desprins dintr-o altă eră: un GPS Smailo care a cedat exact când nu trebuia. Ionuț Rusu a povestit că dispozitivul s-a stricat după aproximativ trei zile, în Ungaria, în timp ce era pe drum spre Franța, adică fix pe cea mai lungă cursă pe care o avea de făcut.

"Da, în prima cursă mi s-a stricat. Și aveam cursa cea mai lungă, până în Franța. Și în Ungaria mi s-a stricat", a spus Ionuț Rusu.

Soluția a fost una de modă veche, dar eficientă. Ionuț Rusu a explicat că s-a orientat cu harta pe genunchi și cu tatăl său la telefon, un om care, spune el, știa autostrăzile Europei pe de rost. Tot el a precizat că tatăl lui a fost polițist mult timp, ceea ce explică și o anumită rigoare în felul în care i-a dat indicațiile.

La capitolul camioane, Ionuț Rusu a povestit că a condus Mercedes Actros, DAF și Volvo, iar prima cursă a făcut-o cu un Volvo. Cel mai mult timp, însă, a petrecut cu marca germană.

"Deci am avut, cred că cel mai mult timp, Mercedes", a spus Ionuț Rusu.

Un alt detaliu din viața de transportator internațional, povestit de Ionuț Rusu, ține de ierarhia nescrisă din cabină. Când mergi în echipaj, locul de dormit nu se negociază, ci se moștenește în funcție de vechime, iar începătorul nu are de ales.

"Întotdeauna începătorul doarme în pat de sus, în patul ăla, că e pat din ăsta, ca la armată", a spus Ionuț Rusu.

Discuția a alunecat apoi spre o zonă mai personală: ce ar schimba dacă ar putea să se întoarcă în timp. Ionuț Rusu a spus că nu s-ar duce spre vreo relație sau spre vreo decizie de moment, ci spre un moment foarte concret din adolescență, acela în care a bifat o opțiune pe o foaie.

"Cred că la alegerea facultății, frate", a spus Ionuț Rusu.

El a povestit că a ajuns să facă relații internaționale, deși direcția care îl atrăgea cu adevărat era actoria. Ionuț Rusu a explicat că a renunțat la acest drum din cauza presiunii societății și a apropiaților, care îi repetau că actoria înseamnă sărăcie, un argument suficient de greu pentru un tânăr care trebuia să aleagă repede și fără prea multe garanții.

Privind retrospectiv, traseul lui arată ca un ocol lung: facultatea aleasă din motive practice, apoi anii de curse prin Europa, cu hărți, cu telefoane date tatălui și cu nopți dormite în patul de sus al cabinei. Faptul că a ajuns totuși să facă ceea ce și-a dorit inițial spune ceva despre cât de greu se stinge, de fapt, un asemenea gând.

Povestea lui Ionuț Rusu rămâne, în esență, una despre un drum făcut pe ocolite: cu GPS-ul stricat în Ungaria și cu o hartă pe genunchi, dar cu direcția, până la urmă, bine știută.