Astazi s-a scris istorie in Israel, iar prezenta la pranz a fost cea mai mare din 1977 incoace - 31,5%, potrivit Comisiei Electorale Centrale. Oamenii au iesit din casa in numar record, iar multi dintre ei spun acelasi lucru: astea sunt cele mai importante alegeri din istoria tarii.

Si nu e de mirare. Dupa anii de razboi, dupa tot ce s-a intamplat de pe 7 octombrie incoace, israelienii merg la urne nu doar sa aleaga un parlament, ci practic sa dea un verdict direct asupra lui Benjamin Netanyahu si a felului in care a gestionat conflictul. E genul de scrutin in care fiecare vot conteaza dublu, pentru ca rezultatul poate schimba complet directia tarii, atat pe plan intern cat si in relatia cu Gaza si cu vecinii din regiune.

La sectiile de votare s-au vazut cozi inca de dimineata, iar atmosfera a fost una incordata. Printre cei care au votat s-a numarat si Ahmad Tibi, membru arab al Knessetului, care si-a exercitat dreptul de vot in Tayibe, un semnal ca si comunitatea araba din Israel e activ implicata in acest scrutin crucial. De asemenea, liderul partidului Ra'am, Mansour Abbas, a mers la vot impreuna cu familia, intr-un gest simbolic pentru electoratul palestinian-israelian.

Analistii atrag atentia ca alegerile din Israel au mai produs surprize in trecut, asa ca nimeni nu indrazneste sa faca pronosticuri sigure inainte de inchiderea urnelor. Ce se stie cu certitudine e ca Netanyahu joaca practic totul pe o carte - supravietuirea lui politica depinde direct de cum vor vota israelienii in aceasta zi.

Dupa inchiderea sectiilor de votare, urmeaza ore tensionate in care se vor numara voturile si se va contura imaginea noului parlament. Pana la 650.000 de voturi speciale ar putea insa intarzia rezultatele finale pana joi. Pana atunci, toata lumea sta cu ochii pe cifrele de prezenta si pe primele sondaje la iesirea din sectii, incercand sa ghiceasca daca Netanyahu ramane la putere sau Israelul intra intr-o noua era politica, chiar in mijlocul unui razboi care a schimbat deja tara profund.

Miza e uriasa nu doar pentru Netanyahu personal, ci pentru intreaga directie pe care o va lua Israelul in urmatorii ani - fie ca vorbim despre politica fata de palestinieni, fie despre strategia de securitate in fata Iranului si a aliatilor sai din regiune.