Juan Atkins, producătorul și DJ-ul care a pus bazele techno-ului din Detroit, a murit la 64 de ani. Vestea a fost confirmată de Greensmith Artists, compania care îi gestiona cariera. Atkins urma să urce pe scenă în noaptea de 31 octombrie, la Yu Yu Club din Mexico City. Conform Mixmag, a fost găsit inconștient într-o cameră de hotel, înaintea apariției, și a fost dus la spital, unde a fost declarat mort, potrivit The Guardian, care citează Resident Advisor.

Pentru un om care a trăit cu un picior în viitor, finalul vine exact acolo unde a trăit mereu: în drum spre o altă scenă, spre un alt dancefloor.

Când vorbim despre techno, vorbim despre o muzică pe care aproape oricine a auzit-o fără să știe de unde vine. Iar răspunsul scurt, în cazul ei, are un nume: Juan Atkins.

UN COPIL DIN DETROIT ȘI UN SINTETIZATOR

Atkins s-a născut în Detroit, iar apoi s-a mutat împreună cu familia în Belleville, unde a intrat în scena muzicală locală de foarte devreme. A cântat în trupe de funk și de garaj alături de prieteni, într-un oraș în care muzica era parte din aer. Tatăl lui lucra ca promotor de concerte, așa că băiatul a crescut printre scene, artiști și public.

Punctul de cotitură a venit în adolescență. După ce i-a cunoscut pe Derrick May și pe Kevin Saunderson în Belleville, la școala gimnazială, Atkins a lăsat chitara și basul pentru instrumente digitale. La 15 ani și-a cumpărat primul sintetizator, un Korg MS-10. Din acel moment, sunetul orașului avea să se schimbe.

Cei trei prieteni au primit mai târziu numele de Belleville Three, după orășelul Belleville din Michigan, unde își împărțeau echipamentele, spațiul de studio și munca de producție. Nu era o trupă. Era mai degrabă un laborator în care s-a inventat o muzică nouă.

CYBOTRON ȘI «CLEAR»: PRIMA MARE EXPLOZIE

La 18 ani, Atkins formase deja Cybotron împreună cu prietenul său Richard «3070» Davis. Duo-ul a amestecat funk, instrumente electronice și teme futuriste, iar rezultatul a redirecționat sunetul genului încă de la primele single-uri: «Alleys of the Mind», «Cosmic Raindance», «Cosmic Cars» și «The Line».

Apoi a venit «Clear», în 1983. Piesa electro a devenit instant hit în underground și a ajuns rapid și în mainstream. Conform Pitchfork, single-ul s-a vândut în 50.000 de exemplare și a devenit o compoziție definitorie pentru gen, sample-uită de Missy Elliott și de nenumărați alți artiști.

Cybotron a lansat trei albume: «Enter» (1983), «Empathy» (1993) și «Cyber Ghetto» (1995). În 2023, Atkins a readus proiectul la viață împreună cu coproducătorul Laurens von Oswald, pentru primul EP după 28 de ani, intitulat «Maintain the Golden Ratio».

«TECHNO» ERA NUMELE LUI DIN START

Unul dintre cele mai interesante lucruri despre Atkins e felul în care vorbea despre originea sunetului său. Într-un interviu acordat Pitchfork în 2005, spunea că a numit dintotdeauna techno ceea ce făcea, deși DJ-ii din scena vecină, din Chicago, o etichetau drept Detroit house.

Diferența, explica el, era una de referință. Discurile din Chicago sunau, în ochii lui, ca înregistrările Philly International, cu acel sunet de disco. «În Detroit nu aveam niciun punct de referință real», spunea Atkins. Tot ce ieșea din oraș era, în cuvintele lui, pur futurist. Singurul lucru în comun era forma.

Exista și competiție între DJ-ii din Chicago și cei din Detroit. «Voiam cu toții să fim faimoși», a recunoscut el. Dar erau și prieteni, iar artiștii din cele două orașe își făceau vizite reciproce ca să petreacă timp împreună.

În 1985, Atkins a început să scrie muzică solo sub numele Model 500 și a fondat label-ul Metroplex. A revenit constant la acest proiect de-a lungul carierei, lansând zeci de single-uri și albume ca «Deep Space» (1995), «Mind and Body» (1999) și «Digital Solutions» (2015). Din când în când folosea și un alt alias, Infiniti, pentru concerte live și înregistrări, inclusiv albumul «Skynet» din 1998.

Mai târziu a colaborat cu Moritz von Oswald sub numele Borderland. Duo-ul a lansat un album omonim în 2013, urmat de «Transport» în 2016.

O MUZICĂ CARE TREBUIA SĂ SPUNĂ CEVA

Pentru Atkins, muzica nu era doar despre transă și dans. Într-un interviu recent pentru The Guardian, spunea că versurile lui trebuie să te facă să te gândești la altceva decât să-ți scuturi trupul pe ringul de dans sau să te îndrăgostești. «Simt că artiștii au obligația de a spune ceva cu înțeles», declara el.

Tocmai de aceea Cybotron și restul proiectelor lui sună și azi ca niște transmisiuni dintr-un viitor care nu a sosit încă. Teme de oraș, tehnologie și alienare, puse pe un beat care te ține în mișcare.

O MOȘTENIRE CARE NU SE OPREȘTE

Atkins a rămas activ ca DJ și performer de turneu de la adolescență până la sfârșitul vieții. În ultimii doi ani, a fost văzut peste tot, de la New York la Berlin, în cluburi, dar și pe scenele mari ale unor festivaluri precum Movement din Detroit, Dekmantel din Amsterdam și Houghton din Anglia.

Primarul orașului Detroit, Mary Sheffield, a transmis un omagiu. «Ca adolescent cu un sintetizator și o idee mare, el și-a imaginat cum ar putea suna muzica viitorului. Apoi a construit-o», a scris ea. A adăugat că el a continuat să înregistreze, să facă turnee și să împingă muzica înainte timp de peste patru decenii, deschizând totodată uși pentru generații de artiști din Detroit.

Comentariile fanilor de sub știrea Pitchfork spun tot ce era de spus. Unul îl compară cu Shakespeare pentru limba engleză, altul citează versul din Cybotron: «Enter the new round, enter the next phase».

Ce rămâne după el nu e doar un gen muzical, ci un mod de a gândi sunetul ca pe o hartă a viitorului. Oricine a stat vreodată într-un club la 3 dimineața, hipnotizat de un beat mecanic și totuși profund uman, a dansat, fără să știe, pe fundația pusă de un băiat din Detroit cu un Korg MS-10.