O navă spațială trimisă spre cea mai apropiată stea de Soare ar ajunge acolo în 75.000 de ani cu tehnologia actuală. Oamenii de știință spun că au testat o metodă care ar reduce acest timp la 20 de ani - și, cel puțin pe hârtie, fizica funcționează.

Conform Futurism, cercetătorii au testat principiile din spatele conceptului cunoscut sub numele de Breakthrough Starshot, o inițiativă ambițioasă lansată acum aproape un deceniu cu scopul declarat de a trimite o sondă miniaturală spre sistemul Alpha Centauri, aflat la aproximativ 4,37 ani-lumină distanță. Ideea de bază: un array de lasere puternice, poziționate pe Pământ sau în orbită, ar accelera o sondă extrem de ușoară - de ordinul gramelor, nu kilogramelor - până la circa 20% din viteza luminii. La această viteză, distanța până la Alpha Centauri ar putea fi parcursă în aproximativ 20 de ani de zbor.

Tehnica se bazează pe presiunea radiației, un fenomen real și bine documentat: fotonii din lumina laser exercită o forță fizică asupra suprafețelor pe care le lovesc. Dacă acea suprafață este o pânză solară ultra-subțire - numită lightsail sau voilă fotonică - și masa totală a sondei este de ordinul unui gram, accelerația rezultată poate fi suficientă pentru a atinge viteze inimaginabile cu orice motor chimic convențional. Breakthrough Starshot estimează că ar fi necesare lasere cu o putere cumulată de ordinul gigawatților, concentrate pe o perioadă scurtă de câteva minute, pentru a propulsa sonda la viteza țintă.

Sună spectaculos. Și este - dar cu un asterisc mare.

Problema nu este dacă fizica funcționează. Funcționează. Problema este ingineria. Un array laser de gigawați nu există încă. Voilele fotonale suficient de ușoare și rezistente pentru a supraviețui unui astfel de bombardament energetic nu au fost fabricate. Iar o sondă de un gram care zboară la 20% din viteza luminii nu poate frâna la destinație - ar trece pur și simplu prin sistemul Alpha Centauri în câteva ore, cu timp insuficient pentru observații detaliate. Datele trimise înapoi ar călători alți 4,37 ani până pe Pământ.

Aceasta înseamnă că, în cel mai optimist scenariu, primul «răspuns» de la o sondă Starshot ar sosi pe Pământ la circa 25 de ani după lansare. Oricine este implicat acum în proiect nu ar mai fi în viață sau ar fi extrem de bătrân în momentul în care datele ar reveni.

Cu toate acestea, progresul nu este neglijabil. Testele recente au demonstrat că voilele fotonale pot supraviețui unor impulsuri laser de intensitate ridicată fără să se dezintegreze imediat - un rezultat pe care cercetătorii îl consideră semnificativ. Materialele din nitrură de siliciu și alte structuri la scară nanometrică sunt candidate serioase pentru construirea unor voile care să cântărească mai puțin decât o foaie de hârtie și să reziste la temperaturi extreme.

Breakthrough Starshot rămâne un proiect privat, finanțat parțial de miliardarul Yuri Milner, cu sprijin academic de la fizicieni și ingineri de top. Deși proiectul a fost raportat ca fiind pe pauză indefinită din 2025, cercetarea fundamentală continuă în universități. Nu este o fantezie de buzunar - este o propunere serioasă cu roadmap tehnic detaliat. Dar distanța dintre «am demonstrat că principiul funcționează în laborator» și «am construit sistemul complet» este enormă.

Ce contează în acest moment? Că omenirea testează activ posibilitatea de a trimite un obiect creat de mâna omului în afara sistemului solar în decenii, nu milenii. Chiar dacă Breakthrough Starshot nu va deveni realitate în forma sa actuală, fiecare test adaugă cunoaștere utilă pentru generațiile viitoare de ingineri.

Rămâne de văzut dacă resursele politice și financiare necesare pentru un array laser de gigawați vor putea fi mobilizate vreodată. S-ar putea ca prima sondă interstelar propulsată cu laser să fie construită de o civilizație viitoare care va privi înapoi la Breakthrough Starshot ca la momentul în care ideea a fost luată în serios pentru prima dată.