Când doi părinți își notează reciproc abordarea parentală în fața unui public, lucrurile pot deveni fie defensiv-protocolare, fie sincer interesante. În podcastul SALVAT DE CLOPOTEL, Ana și Tudor Ionescu au ales varianta a doua.

Tudor a primit nota 8,5 pentru rolul său de tată. Motivul pentru care nu a luat 10? Nu petrece suficient timp jucându-se efectiv cu fiica lor, Ilinca. E o critică blândă, dar directă, iar Tudor a acceptat-o fără să se apere excesiv. A recunoscut că asta e un aspect pe care îl poate îmbunătăți și că, dacă ar fi mai prezent în joaca propriu-zisă, nu doar în celelalte aspecte ale vieții de familie, echilibrul ar fi mai bun. Ana, în schimb, a primit o notă apropiată de 10, reflectând efortul și dedicarea pe care le pune zilnic în creșterea copilului.

Ca stil parental, cei doi se descriu ca situați undeva între permisiv și restrictiv. Nu sunt nici părinți elicopter, nici detașați complet. Încearcă să explice motivele din spatele deciziilor pe care le iau, în loc să impună reguli fără niciun context. Au recunoscut însă că uneori cedarea în fața unor reguli stabilite inițial poate crea confuzie și că încearcă să fie mai consecvenți. E mai ușor de zis decât de făcut, mai ales când copilul te privește cu ochii aceia mari și insistă că de data asta e altfel.

Un subiect sensibil care a apărut în discuție a fost exprimarea verbală a afecțiunii. Ilinca este mai reticentă să spună te iubesc, iar părinții recunosc că și în generațiile lor această exprimare nu era un obicei cultivat. Totuși, ei o încurajează activ să verbalizeze ce simte, conștientizând că obiceiurile emoționale se formează devreme și că ce se normalizează acasă rămâne mult timp un punct de referință.

Ana și Tudor au vorbit și despre importanța deciziilor unitare. Atunci când unul dintre ei ia o decizie legată de Ilinca, celălalt o susține în fața copilului, chiar dacă ulterior discută între ei despre dacă a fost alegerea bună. Este un principiu de bază în parenting, dar unul pe care nu toți părinții reușesc să îl aplice constant. Copiii sunt extrem de buni la identificat fisurile și la folosit momentele de neconcordanță în avantajul lor, așa că alinierea dintre părinți contează mai mult decât pare.

În ansamblu, imaginea care iese din această parte a podcastului este a doi părinți care nu se prefac că au toate răspunsurile. Nu pozează în experți, nu dau lecții, recunosc ce nu fac bine și vorbesc deschis despre asta. Nota medie ar fi undeva pe la 9 - suficient de bună, dar cu loc real de îmbunătățire. Și conștientizarea asta, spusă cu voce tare, e deja jumătate din drum.

Sursa: SDC - SALVAT DE CLOPOTEL - Episodul 22