Franța arde, la propriu, în unele zone. Peste jumătate de milion de oameni au ieșit în stradă în orașe din toată țara pentru a protesta față de costul tot mai mare al vieții, iar lucrurile au degenerat rapid în ciocniri violente cu poliția. La Lyon, oficiul de turism, pavilionul istoric din Place Bellecour, a fost incendiat, iar la Paris, în zona Place de la République, poliția a folosit gaze lacrimogene și tunuri de apă pentru a împrăștia mulțimea.

Ce e interesant e cine participă la proteste - nu e doar o categorie de oameni nemulțumiți, ci un mix exploziv: foști "veste galbene" (yellow vests, mișcarea care a zguduit Franța acum câțiva ani), elevi și studenți, profesori, sindicate și chiar fermieri. La acestea se adaugă liderii Partidului Comunist, Fabien Roussel, și al Ecologiștilor, Marine Tondelier, care au anunțat că participă și ei la manifestații. Practic toată nemulțumirea socială din Franța s-a adunat într-o singură zi de proteste naționale.

Președintele Emmanuel Macron a ieșit public și a spus că "nu e loc pentru violență", încercând să calmeze spiritele, dar imaginile de pe teren arată altceva - fum gros în jurul statuii din Place de la République, ciocniri directe între protestatari și forțele de ordine, jafuri semnalate la Marsilia, iar ministrul de Interne Laurent Nuñez a anunțat aproximativ 550.000 de participanți și circa 400 de arestări în toată țara. Organizatorii, CGT și Vestele Galbene, susțin însă o cifră mult mai mare, de 800.000 de participanți. Premierul Sébastien Lecornu a acuzat "ultra-stânga" că ar fi alimentat o parte din violențe.

Reporteri BBC aflați la fața locului au descris atmosfera ca fiind "complet schimbată" față de protestele anterioare ale elevilor, care de fapt nu au fost deloc calme - în ultimele săptămâni s-au înregistrat mii de arestări, sute de răniți și școli incendiate, iar un adolescent de 15 ani a rămas fără o mână din cauza unei grenade folosite de poliție. De fapt, violența a escaladat constant și s-a extins acum mult dincolo de mișcarea elevilor, care pornise la sfârșitul lunii septembrie din cauza lipsei de profesori și a condițiilor proaste din școli. Sâmbătă, acestei mișcări i s-au alăturat sindicatele și Vestele Galbene, iar nemulțumirea a atins un punct critic, transformându-se în ceva mult mai tensionat și greu de controlat.

Nu e prima dată când Franța trece prin valuri de proteste de amploare - țara are un istoric lung cu asta, de la Primăvara lui '68 până la Vestele Galbene din 2018-2019. Dar combinația asta de grupuri sociale diferite, toate nemulțumite în același timp de scumpiri și de politicile guvernului, e un semnal clar că lucrurile sunt tensionate la cote maxime în Hexagon chiar acum, cu atât mai mult cu cât alegerile prezidențiale din aprilie-mai 2027 încep să arunce o umbră asupra scenei politice. Guvernul a făcut deja câțiva pași concreți, renunțând la creșterea taxelor universitare și promițând 3.000 de posturi suplimentare de profesori suplinitori, însă elevii și organizatorii protestelor consideră aceste măsuri insuficiente. Rămâne de văzut dacă vor fi suficiente pentru a calma spiritele sau dacă protestele vor continua și în zilele următoare.