Timp de peste un deceniu, cunoștințele noastre despre Denisovani se bazau aproape exclusiv pe câteva dinți și un fragment de os de deget dintr-o peșteră din Siberia, la care s-au adăugat mai recent craniul de la Harbin și mandibula Penghu 1. Acum, pentru prima dată în istorie, oamenii de știință au identificat oasele de picioare ale acestor oameni preistorici misterioși - și au venit de acolo de unde nimeni nu se aștepta: din apele Strâmtorii Penghu, lângă Taiwan.

Conform IFLScience, fosilele au fost drăgate din Strâmtoarea Penghu de pescari, iar materialul a fost colectat de artistul și colecționarul taiwanez Li-Ren Hou. Cercetătorii au realizat identificarea prin analiză proteomică, confirmând că oasele aparțin speciei Denisova. Descoperirea este considerată un moment de cotitură în paleoantropologie, deoarece oasele membrelor inferioare oferă pentru prima dată indicii concrete despre statura și morfologia corporală a acestor oameni arhaici, informații imposibil de extras din fragmentele mici descoperite anterior în peștera Denisova din Munții Altai.

Ce fac aceste oase atât de speciale este tocmai ce ne dezvăluie despre dimensiunile Denisovanilor. Datele preliminare sugerează că aceștia erau mai mari decât Homo sapiens din Asia de Est în Pleistocenul târziu - o surpriză considerabilă pentru comunitatea științifică, deoarece această statură contrazice regula Bergmann, care prezice că dimensiunile corporale scad la latitudini joase, mai calde. Denisovanii din zona tropicală sau subtropicală ar fi trebuit, teoretic, să fie mai grăcili, nu mai robuști.

Contextul geografic al descoperirii adaugă un alt strat de semnificație. Faptul că fosilele au fost recuperate din Strâmtoarea Penghu, și nu dintr-o peșteră continentală, sugerează că Denisovanii au trăit și în zone costiere sau insulare ale Pacificului, teritorii care în perioadele glaciare erau terenuri uscate, acum scufundate sub apă din cauza ridicării nivelului mărilor. Această distribuție geografică extinsă ar explica de ce urmele ADN denisovan sunt prezente astăzi în genomul populațiilor din Asia de Sud-Est, Oceania și chiar al populațiilor aborigene australiene - un fapt genetic cunoscut, dar fără o explicație anatomică sau geografică solidă până acum.

Descoperirea schimbă fundamental înțelegerea noastră despre cine au fost Denisovanii și cât de mult au interacționat cu Homo sapiens. Spre deosebire de neanderthalieni, despre care știm relativ mult datorită sutelor de situri fosile descoperite în Europa și Asia, Denisovanii au rămas până acum o specie fantomă - recunoscuți prin ADN, dar aproape invizibili în registrul fosilifer. Acum, pentru prima dată, putem începe să conturăm o imagine fizică reală.

Semnificația se extinde și dincolo de paleontologie. Dacă Denisovanii erau o populație robustă, probabil adaptată la medii diverse - de la stepele siberiene la litoralurile tropicale ale Pacificului -, atunci încrucișările lor cu strămoșii Homo sapiens care au migrat prin Asia au adus trăsături genetice cu avantaje reale de supraviețuire. Studii anterioare au arătat că unele variante genetice moștenite de la Denisovani ajută populațiile tibetane actuale să supraviețuiască la altitudini mari, iar altele sunt asociate cu un sistem imunitar mai robust.

Ce urmează după această descoperire va fi, cel mai probabil, o cursă pentru analiza mai detaliată a fosilelor recuperate. Tehnicile moderne de secvențiere a ADN-ului antic, dacă materialul genetic s-a conservat în condițiile mediului marin, ar putea oferi informații suplimentare. Rămâne de văzut dacă și alte situri subacvatice din zona Pacificului ar putea ascunde fosile similare - o perspectivă care transformă oceanul însuși într-un posibil arhivă a istoriei umane. Ceea ce știm sigur este că Denisovanii nu mai sunt o umbră genetică fără chip: aveau picioare, umblau pe pământ și, se pare, erau mai impresionanți fizic decât ne-am imaginat.