Inteligența artificială a ajuns de la gadget pentru pasionați la instrument folosit inclusiv în documente politice, iar discuția despre unde se trage linia abia acum începe în România.

În episodul 30 din Internet Bârfe, Speak și Florin Ristei au discutat despre programul de guvernare PNL-USR-UDMR depus de premierul desemnat Siegfried Mureșan, în care, la final, apare o mențiune clară privind folosirea inteligenței artificiale. Florin Ristei a povestit că documentul conține un paragraf în care partidul recunoaște că a apelat la AI pentru partea tehnică. Mureșan a spus ulterior că AI-ul a fost folosit doar la redactare și formatare, iar Gândul a scris că mențiunea despre AI a dispărut din versiunea depusă la Parlament.

„[...] la final a lăsat un paragraf în care scrie programul ăsta de guvernare a fost făcut de noi și formatat și aranjat în pagină cu ajutorul inteligenței artificiale.”, a spus Florin Ristei.

Tot el a remarcat o doză bună de ipocrizie în reacțiile publice: mulți dintre cei care critică folosirea AI postează, la rândul lor, numai conținut generat cu inteligență artificială. Practic, indignarea vine adesea de la oameni care au aceleași unelte deschise în altă filă de browser.

Speak a venit cu cifrele, citând studiul „AI Adoption Report România 2026”, realizat de MKOR Research & Consulting pe baza unui sondaj online derulat pe 1.000 de respondenți cu vârste între 18 și 65 de ani, potrivit căruia 7 din 10 utilizatori români de internet folosesc deja instrumente de inteligență artificială. Distribuția arată că AI-ul nu mai e doar o jucărie de weekend, ci intră și în zona profesională.

„Dintre românii care folosesc AI, 83% apelează la aceste instrumente în timpul liber, iar 58% le folosesc și la serviciu. Eu le folosesc.”, a precizat Speak.

La polul opus se află o felie deloc neglijabilă de populație care nu a intrat în contact cu astfel de tehnologii. Speak a detaliat și acest segment, citind mai departe din studiu: „Studiul arată că 19% dintre români nu au încercat niciodată instrumente de inteligență artificială. 7% l-au testat și au renunțat, iar 5% spun că nu știu deloc ce înseamnă inteligența artificială.”

Discuția a alunecat apoi spre partea serioasă a poveștii, adică securitatea datelor. Speak a atras atenția că statul ar trebui să încheie un contract dedicat cu Google sau Microsoft, pentru servere proprii, tocmai pentru că, susține Speak, mulți angajați din primării introduc acte confidențiale în chatboturi publice. Ideea de bază: dacă instituțiile folosesc oricum AI, mai bine o fac într-un cadru controlat, nu pe platforme deschise unde documentele pot ajunge oriunde.

Florin Ristei a confirmat că riscul e real și a dat un exemplu personal, din momentul în care a configurat un server pentru o aplicație pe care voia să o încarce. A recunoscut că i-a comunicat chatbotului parola pe care urma să o folosească la baza de date, iar reacția AI-ului a fost una de avertizare.

„Și mie, când am făcut un server atunci pentru aplicația să o uploadez, i-am zis eu ce parolă o să pun la database-ul meu. Și mi-a zis, șterge conversația, nu mai da parola...” (de verificat pe audio), a povestit Florin Ristei.

Concluzia celor doi este că problema nu e folosirea AI în sine, nici măcar într-un program de guvernare, ci lipsa unor reguli clare. Atât timp cât instrumentele sunt folosite pentru formatare, organizare sau documentare, discuția rămâne una de transparență. În momentul în care în chatboturi publice ajung acte confidențiale ale unor instituții, discuția devine una de securitate națională, iar acolo cifrele dintr-un studiu nu mai sunt suficiente.