La început de septembrie, în San Francisco, doi adolescenți s-au urcat într-un Waymo care, la un moment dat, a detectat o "încălcare a termenilor de utilizare care implică o armă de foc". Mașina a tras pe dreapta și a alertat serviciile de urgență. Poliția a găsit în vehicul un ghost gun tip AR încărcat, marijuana și spray paralizant. Incidentul a scos la iveală o realitate mai puțin discutată despre robotaxiurile Waymo: acestea au ajuns să facă ceva ce puțini pasageri și-ar fi imaginat când s-au urcat prima dată într-o mașină fără șofer, să devină martori tăcuți, și uneori activi, în anchete penale.

Poliția din mai multe orașe americane a început să solicite tot mai frecvent înregistrările video captate de camerele montate pe aceste vehicule, transformând o cursă banală chemată din aplicație într-o sursă de probe pentru dosare care nu au nicio legătură cu pasagerul din mașină.

Waymo, divizia de vehicule autonome deținută de Alphabet, operează flote în orașe precum Phoenix, San Francisco, Los Angeles și Austin. Fiecare mașină e plină de camere și senzori LiDAR care înregistrează non-stop mediul înconjurător, exact ce trebuie pentru ca sistemul de conducere autonomă să funcționeze corect. Dar camerele exterioare nu sunt singurele. Vehiculele au și camere montate în habitaclu, care filmează pasagerii pe toată durata cursei. Aceste imagini pot fi vizionate ulterior de angajați Waymo și, în anumite situații, chiar live, de operatori remote care monitorizează cursele de la distanță.

Poliția a folosit deja materiale de la Waymo în cazuri diverse. Cel mai cunoscut exemplu verificat este un accident cu fugă de la locul faptei, filmat de un vehicul Waymo aflat în trecere, ale cărui înregistrări au fost obținute anul trecut de LAPD. Accesul autorităților la aceste imagini s-a făcut prin mandate de percheziție, conform Bloomberg. Practica ridică un semnal serios de alarmă. Spre deosebire de un martor uman, care poate refuza să vorbească sau poate uita detalii, o flotă de mașini autonome înregistrează constant, arhivează tot și predă datele la cerere. Practic, orașul capătă o rețea de supraveghere mobilă fără ca locuitorii să fi fost întrebați vreodată dacă sunt de acord.

Fenomenul nu e complet nou. Companii precum Flock Safety, o firmă specializată în supraveghere prin recunoaștere automată a plăcuțelor de înmatriculare (ANPR), au fost criticate ani la rând pentru rețelele lor de camere fixe care scanează plăcuțe și alimentează baze de date accesibile poliției. Diferența cu Waymo stă în mobilitate: în loc de camere montate la colț de stradă, ai mii de ochi care se plimbă non-stop prin oraș, acoperind fiecare traseu parcurs de flotă.

Ce face situația și mai delicată e contractul implicit dintre utilizator și serviciu. Cineva care urcă într-un Waymo se așteaptă, probabil, la o experiență similară cu un taxi clasic sau un Uber. Puțini realizează că mașina filmează activ tot ce se întâmplă în jur, inclusiv în interior, și că acele imagini pot ajunge, la cererea autorităților, în anchete complet străine de cursa lor.

Se conturează un tipar deja cunoscut: infrastructură gândită pentru un scop tehnic (siguranța conducerii autonome) ajunge treptat instrument de supraveghere urbană. E același traseu parcurs de camerele din magazine sau sistemele de recunoaștere facială din aeroporturi, care au migrat spre utilizări polițienești mult mai ample decât cele inițiale. Numai că aici oamenii plătesc activ pentru serviciul care îi filmează, alimentând fără să știe o infrastructură de monitorizare tot mai densă.

Hayley Tsukayama, de la Electronic Frontier Foundation, a descris politicile Waymo privind datele drept "foarte largi", subliniind că situația actuală se află "în afara așteptărilor consumatorilor" atunci când urcă într-o astfel de mașină. Iar cei mai mulți americani nici măcar nu au experiența directă pe care să și-o raporteze: potrivit unui sondaj Pew, doar 5% dintre americani au mers vreodată într-o mașină fără șofer, iar 71% spun că s-ar simți inconfortabil să facă asta.

Pe măsură ce tot mai multe orașe americane extind flotele de robotaxiuri, iar competitori noi intră pe piață, distanța dintre ce cred oamenii că se întâmplă într-o cursă și ce se întâmplă de fapt cu imaginile captate, atât din exterior, cât și din habitaclu, pare să crească. Poate că utilizatorii vor începe să ceară mai multă claritate înainte de a se urca într-o mașină fără șofer (nu doar despre traseu, ci și despre cine altcineva ar putea vedea, mai târziu, ce s-a întâmplat în acea cursă).

Sursa: The Verge