Skrillex a lansat SOMA, cel de-al cincilea album al carierei sale, și a făcut-o fără să ceară permisiunea nimănui. Proiectul a apărut fără un turneu uriaș de promovare, fără un single calculat pentru mainstream și fără nicio tentativă de a mulțumi publicul larg. Rezultatul este un disc care sună ca o declarație de independență artistică totală - și care a împărțit comunitatea EDM mai tare decât orice lansare din ultimii ani.

Conform edm.com, SOMA este descris ca «un labirint kaleidoscopic care reflectă imaginația imprevizibilă» a artistului. Publicația notează că Skrillex este «mândru ciudat și complet indiferent față de aprobarea mainstream-ului» pe acest album. Nu e o formulare de marketing - e o caracterizare care captează esența unui proiect construit deliberat în afara convențiilor comerciale ale industriei EDM.

După albumul său din aprilie 2025, «F*CK U SKRILLEX YOU THINK UR ANDY WARHOL BUT UR NOT!!», care a continuat direcția experimentală deschisă încă din «Quest for Fire» (2023), Skrillex pare să fi accelerat și mai mult în direcția experimentului pur cu SOMA. Pe noul material, producătorul american - pe numele real Sonny Moore - amestecă influențe din experimental trap, UK bass, breakbeat, house, techno, hard groove și Brazilian phonk, fără să se fixeze vreodată confortabil într-un singur spațiu sonor. Mixmag a inclus albumul în lista de noutăți muzicale ale săptămânii alături de UNIIQU3 și The Avalanches, semn că proiectul a captat atenția și în cercurile de presă specializată în muzică electronică de cluburi.

Ceea ce face SOMA interesant nu e doar conținutul lui, ci contextul în care apare. EDM-ul comercial traversează o perioadă în care formulele safe - drop-uri de festival, colaborări cu artiști pop, single-uri pentru playlist-urile Spotify - domină industria. Skrillex, care a construit o carieră tocmai pe acele formule la început de drum, decide acum să le ignore complet. E tipul de mișcare pe care o fac artiștii care nu mai au nimic de demonstrat în termeni comerciali și totul de explorat în termeni artistici.

Fanii EDM sunt împărțiți, și asta era previzibil. O parte dintre ei - cei formați pe «Bangarang» și pe show-urile de festival din perioada 2011-2015 - se așteaptă în continuare la energie brută, la drop-uri devastatoare și la o structură recognoscibilă. SOMA nu le oferă nimic din toate astea. Cealaltă tabără, mai conectată la cluburile underground și la experimentul electronic, salută exact această lipsă de concesii. Tensiunea dintre cele două grupuri spune mai mult despre starea EDM-ului ca gen decât despre albumul în sine.

Există un pattern recognoscibil în ce face Skrillex cu SOMA. Artiști ca Aphex Twin, Burial sau Four Tet au construit cariere întregi pe această indiferență calculată față de mainstream, și au ajuns să fie venerați tocmai pentru asta. Skrillex vine dintr-o altă tradiție - festivalurile de 100.000 de oameni, colaborările cu Diplo în Jack Ü, hit-urile cu Justin Bieber - dar pe SOMA pare să aspire la același tip de libertate. Întrebarea e dacă publicul lui de bază va face această tranziție alături de el sau dacă va rămâne în urmă.

Ce urmează pentru Skrillex după SOMA rămâne de văzut. S-ar putea ca albumul să funcționeze ca o resetare completă a brandului său artistic, deschizând o nouă fază a carierei. S-ar putea, la fel de bine, ca industria să îl ignore și el să revină la formule mai accesibile. Dar gestul în sine - cinci albume în carieră și abia acum cel mai curajos dintre ele - sugerează că Sonny Moore a decis că are mai puține lucruri de pierdut decât de câștigat dacă rămâne previzibil. SOMA nu e un album pentru toată lumea. Asta îl face interesant.