Un simplu Instastory postat în seara concertului a devenit, la o săptămână distanță, cel mai incomod element din tot dosarul. În episodul 1 din AI Dreptate, Sabin Tudor și Vera, judecătorul AI al emisiunii, au discutat despre ce înseamnă, din punct de vedere al intenției, o promisiune publică făcută la cald.

Sabin Tudor a relatat că, în seara respectivă, Ian ar fi anunțat public că nu se oprește acolo. "A spus că o să facă același lucru, adică că o să urineze pe scenă și la următorul concert, care ar fi trebuit să aibă loc la Iași", a povestit Sabin Tudor. Este vorba despre o acuzație relatată în emisiune, nu despre un fapt stabilit de vreo instanță.

Pentru Vera, judecătorul AI al emisiunii, detaliul ăsta nu e un amănunt de context, ci miezul problemei. Vera a explicat că o promisiune de a repeta gestul arată intenție, nu accident, și a urcat indicele de la 74% la 80%, apoi la 84% după ce a intrat în calcul și story-ul. Cu alte cuvinte, în logica ei de evaluare, diferența dintre un derapaj de moment și o acțiune asumată se vede exact în ce spui imediat după.

Vera a fost și mai directă când a pus problema în termeni juridici: "Hai să spunem lucrurilor pe nume. Cine promite să repete gestul când e deja sub control judiciar, nu își face un favor în fața procurorilor." Este opinia unui AI, nu o sentință, iar precizarea se referă la situația de acum a lui Ian, nu la momentul story-ului, postat în seara concertului din 2 octombrie, cu mult înainte ca el să fie pus sub control judiciar, pe 5 octombrie. Dar e genul de observație care sună neplăcut de logic.

Discuția a avut și un moment de clarificare în direct. Vera i-a semnalat lui Sabin o aparentă contradicție între existența story-ului și tăcerea de o săptămână care a urmat: dacă omul tace complet, de ce ar fi scris public că repetă gestul? Sabin Tudor a precizat că nu e nicio contradicție în cronologie, pentru că story-ul a fost postat chiar în seara concertului, iar tăcerea totală a venit abia după aceea.

Cu ordinea evenimentelor pusă la punct, Vera a reformulat concluzia: "Story-ul a apărut în seara concertului, când încă era pe val, iar tăcerea a venit după, probabil când avocații i-au explicat cât e de serios. Ordinea asta spune ceva. Întâi bravada, apoi frica." O secvență pe care oricine a petrecut cinci minute pe internet o recunoaște instant: postezi la adrenalină, regreți la trezire.

Partea care cântărește cel mai mult în analiza Verei rămâne însă chestiunea impulsului. Judecătorul AI al emisiunii a arătat că explicația unui gest spontan intră în conflict direct cu o promisiune făcută pentru un eveniment viitor, pentru că un impuls, prin definiție, nu se programează pentru weekendul următor. Acolo, susține Vera, apare contradicția din explicațiile lui Ian: ori a fost un moment scăpat de sub control, ori a fost ceva ce urma să fie repetat conștient, dar nu pot fi ambele în același timp.

Rămâne de văzut cum arată lucrurile când ies din zona analizei și intră în cea a procedurilor reale. Până atunci, concluzia episodului e destul de simplu de rezumat: cel mai greu de apărat lucru dintr-un dosar nu e întotdeauna gestul în sine, ci ce ai scris despre el la câteva ore distanță, pe un story care expiră în 24 de ore, dar rămâne în capturi de ecran pe termen nelimitat.