Ideea clasică despre narcisist e ușor de desenat: un tip încrezut, care se crede centrul universului și calcă pe oricine îi iese în cale. Un creator de conținut care trăiește cu această tulburare spune că imaginea e, în cel mai bun caz, incompletă. Iar partea cea mai surprinzătoare e și cea mai sinceră: sub fațada de grandoare, spune el, se ascunde mult dispreț față de sine.

Omul din spatele afirmației se numește Jacob Skidmore și activează online sub numele „Nameless Narcissist”. Din SUA, vorbește deschis despre viața cu tulburarea de personalitate narcisică (NPD) și și-a construit o platformă în jurul acestui subiect. Explică cum recunoști un narcisist, ce semne arată că tu nu ești unul și, mai ales, ce înțelege lumea greșit despre cei care primesc această etichetă.

În 2023, într-o discuție online cu studenți de la Northwestern University, Skidmore a spus-o direct: «Narcisiștii nu se iubesc pe ei înșiși. Doar că uneori cred că sunt mai buni decât toți ceilalți, în funcție de dispoziție». Cu alte cuvinte, aroganța pe care o vedem din exterior nu înseamnă neapărat stimă de sine ridicată, ci poate fi o oscilație de stare.

Apoi a mers mai departe. «Există multă ură de sine în narcisism», a spus el, adăugând că nu prea există o părere bună despre propria persoană. Imaginea omului care se adoră în oglindă se ciocnește aici cu una mai puțin comodă: cineva care se luptă cu o imagine de sine fragilă și care alternează între a se simți superior și a se simți mic.

O a doua prejudecată pe care Skidmore vrea s-o desfacă ține de intenții. După părerea lui, narcisiștii nu pornesc dimineața la vânătoare de oameni pe care să-i abuzeze. «Nu sunt oameni rău intenționați în mod inerent, sunt bolnavi mintal și se chinuie să funcționeze într-o lume construită după alte reguli», a explicat el. Nu e o scuză pentru comportamente dăunătoare, ci o încercare de a separa tulburarea de clișeul răufăcătorului calculat.

Ce înseamnă, concret, NPD? Potrivit Psychology Today, semnele cele mai frecvente sunt grandomania, sentimentul că ți se cuvine totul, lipsa de empatie față de sentimentele celorlalți și nevoia de admirație. Statisticile despre cât de răspândită e tulburarea sunt limitate; estimările o plasează undeva între 0 și 6,2% din populație, o plajă destul de largă ca să arate cât de neclară e imaginea de ansamblu.

Mai e un detaliu important, adesea pierdut în conversațiile de pe internet: faptul că cineva e egoist sau arogant nu îl face automat narcisist. Unii oameni au trăsături narcisice fără să atingă pragul clinic pentru diagnostic. Diferența contează, pentru că eticheta se aruncă acum cu ușurință în certuri, în analize de relații și în videoclipuri virale.

Tocmai aici vede Skidmore problema mare. Spune că neînțelegerile despre narcisism sunt adânc înrădăcinate în societatea de azi și că stigmatul a devenit, practic, un model de business, în care subiectul e senzaționalizat pentru vizualizări. Nu neagă că un narcisist poate face rău în relațiile personale sau în jurul său. Dar consideră că felul în care e descris public nu corespunde realității.

De ce contează povestea? Pentru că într-un feed plin de videoclipuri despre «cum scapi de un narcisist», vocea unui om care trăiește cu diagnosticul rupe tiparul. Nu cerem nimănui să simpatizeze cu comportamente toxice, dar o conversație despre sănătate mintală funcționează mai bine când include și perspectiva celor vizați, nu doar a celor afectați.

Rămâne de văzut dacă mărturisiri ca a lui Skidmore vor schimba ceva din modul în care se vorbește despre NPD online. Deocamdată, mesajul lui e simplu și incomod: în spatele multor «narcisiști» din poveștile virale poate sta nu o mândrie uriașă, ci o rană cu care nimeni nu știe ce să facă.