Ei bine, asta chiar e o știre mare. Ungaria va face, pe 4 noiembrie, ceva ce putine țări din fosta Europă de Est au mai facut pana acum: guvernul va publica oficial lista informatorilor poliției secrete comuniste. Da, ați citit bine, dupa 37 de ani de la caderea comunismului.

Pentru cine nu știe bine contextul, in toate țarile fostului bloc comunist a existat o rețea densa de informatori care raportau autoritaților despre vecini, colegi, prieteni sau chiar membri ai familiei. Dosarele astea au ramas, in general, ingropate adanc in arhive, accesibile doar parțial sau deloc publicului larg. S-a tot vorbit despre deschiderea completa a arhivelor fostelor poliții secrete, dar puține state au avut curajul politic sa faca pasul asta pana la capat.

Ungaria insa a decis sa schimbe regulile jocului. Potrivit Reuters și The Guardian, guvernul condus de Péter Magyar va face publica o lista cuprinzand intre 50.000 și 60.000 de nume de informatori și ofițeri care au colaborat cu poliția secreta in perioada 1945-1989, intr-o mișcare descrisa drept istorica. E un gest care, evident, va starni reacții puternice, pentru ca vorbim despre nume reale, oameni care, cel mai probabil, inca traiesc sau au familii care vor fi afectate de aceasta dezvaluire.

De ce conteaza asta pentru noi, cei din Romania? Pentru ca subiectul arhivelor Securitații e, la randul lui, unul fierbinte de zeci de ani. CNSAS tot incearca, cu pași mici și uneori controversați, sa deschida dosarele și sa identifice colaboratorii regimului comunist. Decizia Ungariei pune, practic, presiune morala și politica pe restul țarilor din fostul bloc sovietic: daca Budapesta poate sa faca asta, de ce nu ar putea și celelalte capitale?

Specialiștii in istorie și drepturile omului vorbesc despre un moment simbolic extrem de important, un soi de inchidere de cerc pentru o generație intreaga care a trait sub supraveghere permanenta. Pe de alta parte, exista și voci critice care atrag atenția asupra riscurilor: expunerea publica a unor nume poate duce la linșaj mediatic, la razbunari personale sau la folosirea informației in scopuri politice, mai ales intr-un climat deja tensionat in Europa de Est.

Ramane de vazut cum va gestiona Ungaria consecințele acestei decizii și daca alte state, inclusiv Romania, vor urma exemplul sau vor prefera sa pastreze, in continuare, cutia Pandorei bine inchisa. Cert e ca subiectul a redeschis o discuție veche despre memorie, adevar istoric și responsabilitate colectiva, iar ecourile acestei decizii se vor simți, probabil, mult dincolo de granițele Ungariei.