Internetul a primit, iar, subiectul preferat al speculațiilor geopolitice: se zvonește că liderul nord-coreean Kim Jong-un ar fi mort. Totul a pornit de la o postare pe X semnată de Xie Wanjun, președintele grupării de opoziție interzise China Democracy Party, un disident chinez aflat în exil. Postarea a fost preluată de tabloide britanice și a luat-o razna pe rețele în doar câteva ore. Cel mai important lucru de reținut de la bun început: nicio sursă independentă nu a confirmat povestea, iar Unilad a precizat explicit că nu a putut verifica afirmațiile.

Prima parte a poveștii sună a thriller de spionaj. Potrivit postării lui Xie, Kim ar fi suferit o hemoragie cerebrală severă și ar fi intrat în comă. Medici ar fi fost trimiși să-l trateze, iar liderul ar fi fost transferat din Coreea de Nord în China, la Peking Union Medical College Hospital din Beijing. Din cauza gravității stării și a faptului că fereastra optimă de tratament ar fi fost depășită, Kim ar fi murit, iar trupul ar fi fost adus în secret înapoi în Coreea de Nord. Vestea morții ar fi fost ținută sub tăcere.

Povestea nu se oprește aici. Xie a mai scris că zvonul ar fi dat peste cap planurile de succesiune în favoarea fiicei lui Kim, Kim Ju Ae, și că țara ar putea aluneca spre un război civil. A adăugat și că Partidul Comunist Chinez ar fi trimis 9.000 de soldați la Phenian ca să o ajute pe fiică să stabilizeze regimul. Tot el a distribuit ce pare a fi o notificare a Comandamentului Teatrului de Nord al Armatei Populare de Eliberare, care ar fi pus trupele în alertă de nivel III, cu permisii suspendate și controale stricte la intrări și ieșiri. Documentul nu a fost verificat și nu a fost confirmat de China.

În mod normal, ar trebui să ridicăm din sprânceană la fiecare element al acestei povești. Nu există nicio verificare independentă, iar sursa este un opozant al regimului de la Beijing, deci cineva cu motive evidente să arate cu degetul spre Partidul Comunist Chinez. Asta nu înseamnă automat că minte, dar înseamnă că afirmațiile lui trebuie tratate ca zvon, nu ca fapt.

Să vedem ce se știe sigur. Ultima apariție publică a lui Kim a fost pe 13 octombrie, când a deschis noul Muzeu al Revoluției Apărării Naționale, potrivit relatărilor preluate de Daily Star. Cu alte cuvinte, ultima apariție confirmată este foarte recentă, ceea ce face scenariul unui colaps fulgerător cel puțin suspect de dramatic, deși nu imposibil din punct de vedere medical.

Analistul Benedict Rogers, specializat în Coreea de Nord, a oferit pentru The Sun un context util. Kim nu arată ca un om sănătos, spune el, fiindcă este extrem de supraponderal. Dar tocmai tiparul istoric te poate liniști: când moare un lider suprem nord-coreean, regimul orchestrează o ieșire masivă de doliu public. Oamenii plâng pe stradă, prezentatorii de știri sunt copleșiți de emoție. Rogers a notat că nimic din toate acestea nu s-a văzut până acum. Fie se va întâmpla, fie, dacă Kim e viu, regimul va publica o dovadă că trăiește, așa cum a procedat și la zvonurile anterioare.

Și precedentele contează. Zvonuri despre dispariția sau schimbarea conducerii nord-coreene au mai circulat în 2014 și 2020, iar ambele s-au dovedit false. În 2020, de pildă, internetul îl înmormântase deja, iar liderul a reapărut ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta ne duce la întrebarea cu adevărat interesantă: de ce funcționează atât de bine aceste povești?

Răspunsul e simplu și are legătură cu structura informațională a Coreei de Nord. Țara este una dintre cele mai închise de pe planetă. Presa e controlată de stat, accesul la internet este extrem de limitat pentru populație, iar jurnaliștii străini au acces minim. Rezultatul este un vid de informații. Iar vidul se umple repede cu orice: surse anonime, «oficiali bine plasați», diaspora, disidenți, conturi de pe rețele sociale. Nimeni nu poate verifica nimic pe teren, deci nimeni nu poate nici demonta rapid un zvon.

Mai e un mecanism psihologic. Povestea e perfectă pentru viralitate: un dictator misterios, un spital din țara vecină, trupe care se mișcă în noapte, o fiică ce moștenește puterea, un posibil război civil. Are protagoniști, miză și suspans. O dezmințire plictisitoare nu va fi niciodată la fel de «shareabilă» ca o moarte secretă. Iar algoritmii recompensează exact asta.

La asta se adaugă un detaliu important: lipsa dovezii nu e dovadă. Faptul că Phenianul nu a spus nimic nu înseamnă că ascunde ceva. Regimul comunică rar și selectiv chiar și în vremuri normale, așa că tăcerea lui nu e un indiciu solid în niciun sens. Zvonarii profită de ambiguitate, iar cei care vor să creadă o iau drept confirmare.

Ce urmează, practic, e simplu. Dacă Kim e viu, vom vedea probabil în zilele următoare imagini cu el, un anunț al agenției de stat sau o nouă vizită oficială. Dacă s-ar întâmpla ceva real, ritualul de doliu ar fi imposibil de ascuns mult timp. Până atunci, cel mai onest lucru pe care îl putem spune este: nu știm. Rămâne de văzut dacă zvonul se stinge, ca cele din 2014 și 2020, sau dacă, împotriva istoriei, de data aceasta avem altceva.

Până atunci, lecția e valabilă pentru orice lider autoritar dintr-un regim opac: când informația reală lipsește, speculația nu lipsește niciodată. Iar cine apasă pe «share» fără să verifice ajunge, fără să vrea, parte din mecanismul care face ca statutul de «cutie neagră» al Coreei de Nord să fie atât de profitabil pentru viralitate.