Alegerile din Israel tocmai s-au incheiat, iar rezultatul nu este unul clar. Exit-poll-urile nu arata o egalitate perfecta: Channel 12 da blocului lui Netanyahu 50 de locuri si blocului lui Eisenkot 52, in timp ce Channel 11 indica 50 fata de 53. Ambele scoruri raman sub pragul de 61 de mandate necesare pentru o majoritate in Knesset. Rezultatul final e asteptat pe 30 octombrie, iar cel oficial pe 4 noiembrie.

Practic, tara ramane intr-un fel de limbo politic chiar intr-un moment in care deciziile astea conteaza enorm. Netanyahu a fost cunoscut multa vreme drept figura dominanta a politicii israeliene, dar de data asta Eisenkot vine ca o alternativa mai degraba dura, nu neaparat mai moale pe politicile de securitate, ci cu un profil diferit fata de actualul premier.

Ce a facut si mai tensionata cursa electorala a fost faptul ca Netanyahu a vorbit despre un val mare de votanti arabi, iar liderii arabi au reactionat dur, numind asta o tactica rasista. Genul asta de retorica arata cat de polarizata a fost campania.

Dincolo de scorul electoral in sine, miza reala e ce se intampla dupa inchiderea urnelor. Un rezultat la egalitate inseamna negocieri lungi pentru formarea unei coalitii de guvernare, iar asta poate dura saptamani bune. Iar in contextul tensiunilor cu Iranul, care ar putea duce la o reluare a razboiului, orice intarziere sau instabilitate politica poate avea consecinte directe asupra modului in care tara isi gestioneaza strategia de securitate.

Surse Reuters mai arata ca indiferent cine ajunge sa formeze guvernul, politica fata de Iran ar putea ramane relativ neschimbata, pentru ca e vorba de o linie sustinuta de mai multe partide, nu doar de Netanyahu personal. Insa pozitia fata de palestinieni ar putea arata diferit in functie de cine preia puterea, mai ales daca Netanyahu pierde functia dupa atatia ani in varf.

Acum urmeaza partea grea: numaratoarea finala a voturilor si, mai ales, jocul de culise pentru formarea unei coalitii. Cu un parlament atat de divizat, aproape orice partid mic poate deveni brusc decisiv, iar negocierile astea pot schimba complet echilibrul de putere.

Ramane de vazut cine reuseste sa adune suficienti aliati ca sa formeze guvernul si, implicit, cine va decide directia Israelului in urmatoarea perioada, atat pe frontul intern, cat si in raport cu Iranul. Deocamdata, tot ce stim sigur e ca nimeni nu a castigat clar, iar incertitudinea politica ramane principalul castigator al serii.