Baba Vanga nu mai are cont de Instagram, nu postează pe X și nu dă interviuri. A murit în 1996. Cu toate astea, în fiecare an, oracolul bulgar orb apare în fluxurile noastre cu o nouă tranșă de «profeții» care se răspândesc mai repede decât orice trend de pe TikTok. Iar anul acesta, ținta e 2027: un an în care, dacă ne luăm după ce i se atribuie, ar trebui să ne pregătim pentru oameni cu puteri supraomenești, un val de scumpire a aurului și o schimbare uriașă la Moscova.

Să fie clar de la început un lucru: nimic din toate astea nu este dovedit. Nici măcar nu există vreun text semnat de ea. Vanga nu și-a scris niciodată predicțiile. Tot ce circulă astăzi a ajuns la noi din gură în gură, prin intermediul altora, cel mai cunoscut fiind al nepoatei ei, Krasimira Stoyanova. Cu alte cuvinte, vorbim despre un telefon fără fir de proporții istorice, întins pe aproape trei decenii.

Cine a fost, de fapt, Baba Vanga

Povestea oficială spune că s-a născut în 1911 în Bulgaria și că a rămas oarbă în copilărie, în urma unui accident. Legenda adaugă un detaliu cinematografic: o tornadă ar fi ridicat-o de la pământ și ar fi lăsat-o fără vedere, iar de atunci ar fi început să «vadă» lucruri pe care ceilalți nu le puteau vedea. Credincioșii ei susțin că ar fi prevăzut alegerea președintelui Obama și atacurile din 11 septembrie. Niciuna dintre aceste afirmații nu poate fi verificată, dar tocmai asta o face perfectă pentru internet: e destul de vagă ca să poată fi interpretată oricum.

Aici intervine și mecanismul care ține vie povestea. După moartea ei, profețiile sunt reinterpretate de fiecare dată în raport cu ce se întâmplă în lume. Când se petrece ceva mare, cineva găsește o frază care «se potrivește». Când nu se petrece nimic, fraza e pur și simplu mutată în anul următor. Un sistem care nu poate pierde.

Supraoamenii dintr-o pandemie «prezisă»

Cea mai ciudată dintre predicțiile pentru 2027 sună ca începutul unui film SF. Vanga ar fi vorbit despre o boală, pe care nu o numește, care va devasta populația planetei. Nu toți ar muri însă. Unii dintre supraviețuitori ar rămâne cu puteri supraomenești, iar interpretările moderne au legat asta de un «experiment genetic».

Trebuie spus clar: aici lucrăm cu interpretări ale unor interpretări. Nu există detalii despre ce fel de puteri ar fi, cum ar apărea sau cine ar face experimentul. Ce rămâne e doar imaginea, suficient de puternică cât să alimenteze orice thread de pe internet. Ironia este că însăși povestea lui Vanga începe cu un dezastru care i-ar fi dat abilități: tornada care a lăsat-o fără vedere ar fi fost, în logica legendei, prototipul acestui tip de transformare.

Aurul, între mistic și servere

A doua predicție, cea care face legătura cu lumea tehnologiei, vorbește despre aur. Online circulă ideea că în 2027 prețul metalului prețios ar crește cu 25%, iar unele versiuni merg până la 40%. Unii oameni contestă însă că ea ar fi spus vreodată așa ceva, iar asta spune multe despre cum se construiesc aceste «profeții»: cifrele apar și dispar în funcție de cine repostează.

Ce e interesant e cum încearcă lumea să explice scenariul. Prima teorie e clasică: o criză de lichidități, cu monede devalorizate, ar împinge investitorii spre aur ca spre un refugiu sigur pentru capital. A doua e mult mai contemporană: aurul este folosit în componentele din centrele de date, iar boom-ul inteligenței artificiale ar putea stimula cererea. Cu alte cuvinte, o profeție atribuită unei femei dintr-un sat bulgar ajunge să fie explicată prin cipuri și servere. Misticismul își găsește, iată, un sponsor tehnologic.

Putin și vidul de putere

A treia piesă e cea mai politică. Comentatorii pe tema lui Vanga susțin că ea ar fi prevăzut că Vladimir Putin nu va mai fi liderul Rusiei la începutul lui 2027. Dacă s-ar întâmpla, ar fi un moment de cotitură.

Scenariile care circulă sunt diferite. Într-unul, Rusia ar intra într-o criză, cu facțiuni rivale care se luptă pentru puterea rămasă liberă. Într-altul, Putin ar putea fi înlocuit de cineva și mai autoritar. Oricum ar arăta lucrurile, o asemenea schimbare ar avea efecte în lanț: asupra războiului din Ucraina, asupra prețului combustibililor, asupra economiei mondiale și asupra stabilității globale. Merită notat că aceasta rămâne o simplă afirmație pusă în gura lui Vanga, fără nicio probă că ea ar fi rostit-o.

De ce ne fascinează în continuare

Poate că adevărata întrebare nu e dacă Vanga avea dreptate, ci de ce ne uităm la ea. Răspunsul e probabil banal și foarte uman: într-o lume în care lucrurile se schimbă prea repede, o voce din trecut care spune «știam eu» e liniștitoare. Mai ales când vocea e atât de ambiguă încât nu te poate contrazice.

În plus, amestecul e irezistibil pentru internet: o oarbă din Balcani, o pandemie, mutanți, aur, AI și Putin. Ai tot ce trebuie pentru un titlu viral. Nu e de mirare că aceste predicții fac ocolul lumii în fiecare toamnă, ca o tradiție aproape la fel de sigură ca Black Friday.

2028, și mai neobișnuit

Și ca și cum 2027 n-ar fi destul, predicția pentru anul următor e descrisă ca fiind și mai sălbatică. Vanga ar fi spus că, după ani în care am depins de combustibilii fosili și am încercat cu greu să trecem la alternative mai prietenoase cu mediul, omenirea ar descoperi o nouă sursă de energie, la care se lucrează deja în 2027.

O teorie populară spune că ar putea fi vorba despre fuziunea nucleară, un vis vechi al oamenilor de știință pentru că ar fi stabilă, fiabilă și, cel puțin teoretic, cu emisii reduse de carbon sau chiar neutră. Cu puțin noroc, asta ar fi partea bună: după un 2027 tumultuos, 2028 ar putea aduce un nou mod de a ne alimenta viitorul.

Să luăm totul cu un grăunte de sare

Până acum, niciuna dintre profețiile lui Baba Vanga nu a fost dovedită. Ce ne rămâne e o colecție de imagini care ne oferă o privire curioasă, uneori înfricoșătoare, asupra viitorului posibil. Poate cel mai bine e să le tratăm exact așa: ca pe o poveste bună pentru seara de duminică, nu ca pe un plan de investiții sau un ghid de supraviețuire. Aurul nu se cumpără pe baza unui oracol, iar pandemiile nu se anticipă cu intuiții din basme. Dar a le urmări rămâne, recunoaștem, o distracție care ne ține în priză.