Cel mai ciudat scandal din istoria recentă a ciclismului feminin nu implică substanțe interzise, EPO sau transfuzii de sânge. Implică sutiene. Cicliste participante la Turul Franței feminin ar fi folosit bustiere cu căptușeală suplimentară pentru a-și modifica profilul aerodinamic și a obține un avantaj față de competitoare, potrivit informațiilor apărute în presa internațională și preluate de Oddity Central. Uniunea Ciclistă Internațională (UCI) a confirmat că a luat act de acuzații și că situația este analizată.

Scenele din pelotoanele feminine de ciclism sunt deja extrem de tehnice: biciclete calibrate la gram, costume aerodinamice testate în tunele de vânt, poziții pe șa optimizate de specialiști în biomecanică. Dar ideea că un accesoriu vestimentar atât de comun precum bustierul ar putea oferi un avantaj competitiv măsurabil a luat lumea prin surprindere. Conform acuzațiilor, unele cicliste ar fi introdus căptușeală suplimentară în zona bustului pentru a crea o formă mai rotunjită, care să deflecteze aerul mai eficient și să reducă rezistența frontală. Cu alte cuvinte, principiul e similar cu cel al coifurilor și al costumelor peliculare testate în laborator - doar că aplicat într-o zonă a corpului la care nimeni nu s-a gândit anterior ca sursă de optimizare aerodinamică. La viteze de concurs, chiar și fracțiuni de procent în rezistența aerului pot decide locul pe podium.

În ciclism, conceptul de «dopaj tehnologic» nu e nou. UCI a interzis deja bicicletele cu geometrii nestandard, roțile cu discuri în anumite condiții meteo și costumele cu texturi neomologate. Cazul celebru al «bicicletei-oră» lui Graeme Obree, construită din piese de mașină de spălat și respinsă de UCI în anii '90, arată că federația a tot purtat acest război cu inovatorii care testează limitele regulamentului. Dar niciodată până acum ancheta nu a ajuns la nivelul lenjeriei intime. Conform investigației Wielerflits, preluate de Oddity Central, UCI nu a anunțat oficial o sancțiune, deși regulile 1.3.032 și 1.3.033 interzic explicit modificarea morfologiei corpului în scop aerodinamic. Problema reală nu este absența normelor, ci dificultatea aplicării și verificării lor în practică.

Aceasta e tocmai dilema centrală: practica este interzisă prin regulament, dar extrem de greu de depistat și sancționat concret. Avocații sportivi și analiștii de etică sportivă ar putea argumenta în ambele sensuri. Pe de o parte, verificarea unor astfel de modificări vestimentare ridică întrebări serioase despre cum și când pot fi efectuate controalele. Pe de altă parte, spiritul fair-play-ului presupune că avantajele sunt legate de pregătire fizică și echipament declarat, nu de modificări nedivulgate ale ținutei. Rămâne de văzut dacă UCI va elabora proceduri clare de control sau dacă va lăsa regulile existente să funcționeze doar teoretic. S-ar putea ca acest caz să deschidă o cu totul nouă categorie de inspecții înainte de start - una la care nici organizatorii celor mai mari curse din lume nu s-au pregătit până acum.