În 2011, consiliul local din Redditch, un orășel englez aflat la sud de Birmingham, a anunțat un plan pe care aproape nimeni din Marea Britanie nu îl mai auzise până atunci: piscina locală urma să fie încălzită cu căldura de la crematoriul din apropiere.

Reacția a fost una pe care nimeni nu o anticipase. Presa internațională a preluat povestea, iar un oficial al unui sindicat a numit planurile «bolnave» și o «insultă» la adresa locuitorilor, potrivit WIRED. Ulterior, reprezentanții sindicatului Unison au precizat că aceasta nu era și nu este poziția oficială a organizației.

Cum funcționează sistemul

În Redditch se fac aproximativ 1.200 de incinerări pe an. Crematoriul are două cuptoare pe gaz. Gazele de ardere trec printr-un schimbător de căldură, într-un proces care elimină vaporii de mercur proveniți de la plombele dentare, apoi sunt eliberate în atmosferă. Multe crematorii fac deja asta. Căldura se captează oricum, iar întrebarea e simplă: o risipești sau o folosești?

În Redditch, schimbătorul se leagă la un circuit de apă care parcurge 200 de metri sub pământ și ajunge la un al doilea schimbător, cel care alimentează piscina. Guy Revans, de la consiliile Redditch și Bromsgrove, o descrie fără mistere: practic încălzești un calorifer și trimiți căldura printr-o țeavă. Doar că moartea, spune el, e mereu un subiect încărcat emoțional.

Piscina ajută și ea: o masă mare de apă funcționează ca un rezervor de căldură. O încarci peste zi și ea o păstrează mult timp. Centrul de recreere are în continuare boilere pe gaz, pentru zilele în care e nevoie de mai mult. Sistemul a economisit consiliului zeci de mii de lire pe an la combustibil.

Valul de scandal s-a stins. Proiectul a primit un premiu pentru soluții ecologice, iar crematoriul încălzește piscina din Redditch din 2013.

Proiecte noi, același principiu

Ideea a prins și în alte locuri. În Aberdeen, Scoția, o școală aflată în construcție va primi căldura excedentară de la crematoriul orașului, care deja își încălzește propriile spații cu ea. Ian Davidson, directorul Aberdeen Heat & Power, spune că înainte se folosea doar o cantitate mică din căldura disponibilă, iar restul se pierdea în atmosferă. Crematoriul va furniza puțin sub un gigawatt-oră de căldură pe an, cam jumătate din necesarul școlii. Restul vine de la o pompă de căldură, iar sistemul ar trebui să fie complet funcțional până în februarie 2027.

Finlanda merge și mai departe. Crematoriul care se va deschide în 2028 la Kangasala va fi conectat la rețeaua de termoficare a orașului, o rețea de conducte care aduce apă caldă pentru încălzire în peste 6.500 de locuințe. Va fi complet electric, alimentat parțial de panouri solare de pe acoperiș. Iernile de acolo pot ține săptămâni întregi sub zero grade, iar Finlanda caută de la războiul din Ucraina alternative la gazul care venea ieftin din Rusia. Consultantul Timo Heikkilä, implicat în proiect, spune că finlandezii sunt «destul de practici».

O industrie tot mai eco-conștientă

Volumul total de căldură disponibil din crematorii este modest. Nu vor încălzi orașe întregi. Dar pe măsură ce oamenii caută modalități de a reduce impactul ecologic al riturilor funerare, valorificarea căldurii reziduale scade amprenta de carbon a unei industrii despre care nu prea se vorbește.

Ian Rudkin, care a condus mai multe crematorii din Marea Britanie și face parte din consiliul Cremation Society of Great Britain, spune că tot mai multe unități devin eco-conștiente. Programe software potrivesc pornirea cuptoarelor cu orarul ceremoniilor, astfel încât să nu se irosească energie. Unele crematorii păstrează sicriele până la 72 de ore, ca să le incinereze la rând, ceea ce e mai eficient.

Rudkin își amintește că, atunci când au introdus astfel de schimbări, familiile păreau puțin șocate. Treptat, oamenii au devenit mai receptivi. Unii spuneau că tata stingea mereu lumina acasă ca să economisească energie.

Peste ocean, lucrurile stau diferit

În America de Nord, ideea e foarte rară. Paul Seyler, director de strategie la Matthews Environmental Solutions, explică de ce: rețelele de termoficare sunt puține, iar crematoriile sunt de regulă private, deci investiția în schimbătoare și conducte care să lege clădirile e mai mare. Compania studiază subiectul și ar vrea să ofere o soluție când calculul economic iese. Seyler spune că, în afară de câteva experimente mici, nu știe de vreun sistem complet funcțional în SUA.

Cel mai apropiat exemplu e în Canada, la un complex funerar din Sainte-Thérèse, Quebec. Clădirea de 3.255 de metri pătrați cuprinde camere pentru familii, o capelă mare, un crematoriu și o bucătărie. Schimbătoare de căldură instalate acum peste un deceniu preiau căldura gazelor de la incinerare și o distribuie prin complex.

De la șoc la obișnuință

Pentru mulți, ideea rămâne incomodă: să te scalzi într-o piscină încălzită de un crematoriu sună ciudat. Experiența din Redditch arată însă că șocul trece repede, iar economiile rămân. Dacă tot mai multe orașe vor face același calcul rece, o asemenea piscină ar putea deveni peste câțiva ani cel mai banal lucru din lume.