Imaginează-ți că angajezi un consultant care costă mai mult decât oricare dintre angajații tăi, nu livrează mai mult decât ei și nimeni din conducere nu înțelege de ce. Ăsta e, pe scurt, raportul dintre marile companii și agenții AI în 2026, conform datelor analizate de Futurism. Entuziasmul e uriaș, facturile sunt și mai mari, dar rezultatele rămân surprinzător de modeste.

Conform Futurism, tot mai mulți directori executivi din companii mari raportează că bugetele alocate pentru agenți AI și abonamente la platforme de inteligență artificială depășesc deja costul echivalent al angajaților umani pe care acești agenți ar trebui să îi înlocuiască sau să îi completeze. Nu e vorba de startup-uri entuziastate de buzzword-uri, ci de firme enterprise cu structuri financiare serioase, care au bifat rapid tot ce promitea AI-ul: automatizare, eficiență, scalabilitate. Realitatea s-a dovedit mai complicată.

Problema nu e că AI-ul nu funcționează deloc, ci că funcționarea lui presupune o infrastructură invizibilă și costisitoare. Agenții AI au nevoie de supervizare umană constantă, de ajustări frecvente, de date curate și de integrări cu sisteme existente - fiecare dintre acești pași generând costuri suplimentare care nu apar în pitch-ul inițial. Pe lângă abonamentele lunare la platformele AI, companiile plătesc echipe de ingineri care să întrețină și să calibreze acești agenți. Rezultatul: un strat nou de cheltuieli suprapus peste structura de costuri existentă, nu o înlocuire a acesteia.

Ce e și mai interesant e că productivitatea globală a acestor companii nu a crescut proporțional cu investiția. Futurism notează că, în mai multe sectoare, managerii raportează că agenții AI rezolvă sarcinile mai lent decât angajații umani specializați sau produc rezultate care necesită revizuire manuală extensivă. Cu alte cuvinte, oamenii tot fac munca, doar că acum o fac și pe a AI-ului.

De ce contează asta pentru tine, dacă nu ești CEO? Pentru că narațiunea oficială a ultimilor doi ani a fost că AI-ul te va face redundant. Studiile care arată că firmele cheltuie mai mult pe AI decât ar costa angajații reali, fără să obțină randamentul promis, schimbă puțin ecuația. Nu înseamnă că joburile sunt în siguranță pe termen lung, dar înseamnă că tranziția e mai lentă, mai haotică și mai scumpă decât s-a anunțat. Companiile care au dat afară oameni pentru a instala agenți AI se trezesc acum că recangajează sau externalizează tocmai pentru că golul nu a fost umplut.

Există și un pattern recognoscibil în toată povestea asta. La fel cum s-a întâmplat cu primul val de digitalizare din anii 2000, sau cu adoptarea masivă a software-ului de management în anii 2010, fiecare tehnologie nouă a promis eficiență imediată și a livrat, în schimb, o perioadă lungă de tranziție dureroasă. AI-ul nu e o excepție, ci o repetiție a aceluiași scenariu, doar cu cifre mai mari și așteptări și mai mari.

Întrebarea care rămâne deschisă e cât timp mai pot companiile să susțină aceste costuri fără rezultate clare. Rămâne de văzut dacă presiunea investitorilor va forța o resetare a așteptărilor sau dacă vom asista la o a doua rundă de disponibilizări, de data aceasta nu a angajaților înlocuiți de AI, ci a echipelor AI care nu au livrat. S-ar putea ca 2026 să fie anul în care entuziasmul se lovește în sfârșit de bilanțul contabil.