Povestea e aproape comică, dacă nu ar fi atât de scumpă: companiile care au vrut să devină «AI-first» peste noapte descoperă acum că au plătit milioane ca angajații lor să producă documente pe care nimeni nu le mai citește cu adevărat. Conform Futurism, tot mai multe firme își reduc bugetele de AI pentru că rezultatul concret al entuziasmului corporate e un munte de conținut slab, plin de erori, numit pe internet «slop».

Ce a mers prost, pe scurt: obsesia de a folosi AI peste tot a ajuns să măsoare activitatea, nu rezultatele. Iar activitatea generată de AI nu înseamnă automat productivitate.

În ultimele luni au apărut tot mai multe relatări despre directori care și-au dat seama că goana după AI nu i-a dus nicăieri. Mai rău, în multe cazuri a fost un minus net: potrivit Futurism, angajații au început să consume bugete serioase pe tokeni scumpi doar ca să pară productivi. Cu alte cuvinte, folosirea AI a devenit un ritual de birou, nu un instrument.

Acum se pare că și jucători mari din industria tech dau înapoi. Potrivit Reuters, citat de Futurism, companii precum Meta își reduc planurile ambițioase de a concedia oameni și de a-i înlocui cu agenți AI. Microsoft pare să facă același lucru, după cum relatează The Guardian. Contextul e savuros: Ryan Roslansky, vicepreședinte executiv la Microsoft, responsabil de LinkedIn, Office și Copilot, s-a plâns public pe LinkedIn, într-o postare din 31 august, de valul de «workslop», adică munca de calitate proastă generată de AI.

Cuvintele lui Roslansky sunt probabil cea mai bună descriere a fenomenului. El a spus că slop-ul AI nu apare doar pe rețelele sociale, ci și în munca de zi cu zi. Cineva i-a trimis un document care era clar generat de AI. L-a citit, și-a dat seama că e tot AI, l-a rezumat cu propriul AI și a ajuns la nimic, la niciun gând nou. Concluzia lui: e o «buclă a pierzaniei», un doom loop.

Imaginează-ți scena: un AI scrie un document, alt AI îl rezumă, iar oamenii rămân în mijloc fără nicio idee nouă. Se consumă timp, bani și atenție, iar valoarea creată e zero. E genul de absurd corporate pe care nu l-ar fi inventat nici cel mai cinic scenarist.

Semnificația depășește câteva firme. Până acum, promisiunea AI-ului în mediul enterprise era simplă: mai puțin efort, mai multă producție, costuri mai mici. Realitatea descrisă în aceste relatări e diferită. Ținta nu a fost atinsă pentru că mulți angajați au folosit AI ca să livreze volum, nu calitate. Iar un volum mare de text mediocru nu rezolvă nicio problemă de business, ci doar încarcă pe alții cu verificări și corecturi.

Johnny Taylor Jr., CEO-ul Society for Human Resource Management, a rezumat situația pentru The Guardian într-o metaforă bună: directorii simt tot mai mult că «conduc camionul și îl construiesc în același timp», iar asta e o problemă. El a adăugat că, dacă s-ar putea întoarce timpul, AI-ul ar fi introdus într-un mod mai atent și mai lent.

Tocmai graba pare să fie păcatul original. Când toată lumea din industrie anunță că «se transformă prin AI», presiunea de a nu rămâne în urmă bate prudența. Rezultatul sunt implementări făcute pe fugă, fără reguli clare despre ce se verifică, cine răspunde de greșeli și cum se măsoară succesul.

Slop-ul de zi cu zi pare cea mai răspândită consecință a acestei graba, dar nu cea mai gravă.

Cea mai serioasă cifră vine dintr-un sondaj publicat în septembrie, realizat de firma Ernst & Young, pe 202 directori din SUA, de la companii listate cu venituri de peste 1 miliard de dolari. Potrivit acestuia, 36% dintre directorii seniori de AI din aceste companii au trăit deja un incident AI «cu impact negativ semnificativ». Efectele au inclus pierderi financiare, perturbări operaționale, pierderi de date sau daune aduse brandului. Mai simplu: mai mult de o treime dintre companiile mari americane chestionate au fost deja lovite serios.

Asta schimbă tonul discuției. Nu mai vorbim doar despre documente plictisitoare scrise de roboți, ci despre riscuri reale, la scară corporate. Când un sistem autonom greșește într-un proces important, nu mai e un simplu text prost, ci o problemă care costă bani și reputație.

Totul adunat explică de ce companiile încep să tragă frâna, inclusiv cele a căror reușită depinde chiar de promisiunea AI vândută restului lumii, cum e cazul Microsoft. E o ironie greu de ignorat: chiar vicepreședintele executiv care supraveghează Copilot e cel care se plânge public de slop-ul generat de AI, în timp ce compania lui vinde entuziasmul respectiv restului lumii.

Ce urmează? Probabil nu o abandonare totală a AI-ului, ci o calibrare mai realistă. Rămâne de văzut dacă firmele vor trece de la «folosim AI peste tot» la «folosim AI acolo unde chiar aduce ceva» și dacă vor începe să măsoare rezultate, nu activitate. Până atunci, bugetele tăiate sunt cel mai clar semnal că faza de entuziasm necondiționat s-a terminat.