Rolurile mari nu vin întotdeauna dintr-o audiție perfectă. Uneori vin dintr-un telefon, dintr-o idee aruncată în camera de casting și dintr-un detaliu de scenariu despre care afli abia pe parcurs.

În episodul 42 din Salvat de Clopoțel, Sabin Tudor a stat de vorbă cu Darko Perić despre felul în care a ajuns la castingul pentru Helsinki și despre schimbarea care i-a dat cariera peste cap.

Actorul a povestit că a ajuns la casting pentru că era deja cunoscut de showrunner și de un regizor, iar agenția de casting l-a sunat pe baza acestor relații. Nu a încercat să înfrumusețeze lucrurile.

"Știi cum, în lumea asta nu numai trebuie să performezi bine. Din păcate, sau nu, trebuie să te cunoască, trebuie să cunoști", a spus Darko Perić.

Partea interesantă vine însă din ceea ce s-a întâmplat după ce a intrat în discuție. Darko Perić a explicat că producătorii voiau inițial ca personajele să fie cecene, însă el a venit cu o altă propunere, pornind chiar de la propriul context balcanic.

"Eu sunt cam tânăr pentru războiul ăla care a fost în anii 90. De ce nu sârbi? Uite, noi acolo aveam războaie. Și asta a fost ce am adăugat eu", a povestit actorul.

Așa s-a născut profilul pe care l-a construit: un veteran de război sârb, un criminal, un spărgător de bănci. Numai că o informație importantă nu i-a fost comunicată de la început. Darko Perić a spus că a aflat ulterior că personajul său este homosexual, un detaliu care nu apărea în discuțiile inițiale.

În loc să transforme asta într-o problemă sau într-o caricatură, actorul a ales să meargă mai departe și să joace serios. Darko Perić a povestit că a refuzat din start varianta facilă, aceea de a exagera trăsăturile personajului pentru efect comic, și consideră că exact acest twist i-a schimbat cariera.

Sabin Tudor a observat că prin acest rol actorul a ieșit din stereotipul băiatului rău și a arătat vulnerabilitate, o zonă pe care publicul nu o asociază de obicei cu personajele dure din filmele de acțiune.

De altfel, Darko Perić a recunoscut că s-a inspirat constant, atunci când construiește astfel de roluri, din galeria de bad guys din estul Europei, mai ales din modul în care aceștia sunt văzuți de americani. Este un clișeu pe care industria îl repetă de decenii: accentul greu, trecutul violent, privirea încruntată. Tocmai de aceea, momentul în care personajul capătă o dimensiune neașteptată devine, în cariera unui actor, un punct de cotitură.

Povestea spusă în episod funcționează ca o lecție despre cum se construiește o carieră în industria asta. Pe de o parte, networkingul, pe care actorul îl descrie fără ocolișuri ca fiind esențial. Pe de altă parte, capacitatea de a aduce ceva personal în camera de casting, în loc să aștepți ca rolul să vină gata scris. Propunerea ca personajele să fie sârbi nu a fost un capriciu, ci o idee venită din experiența lui.

Iar când scenariul a adus un element la care nu se aștepta, Darko Perić a ales să nu dea înapoi. Rezultatul a fost un personaj care a ieșit din tiparul răufăcătorului est-european și care, în propriile cuvinte, i-a schimbat traiectoria profesională.