Cătălin Scărlătescu a pus pe masă o teorie care o să strice pofta multor clienți care plătesc sute de lei pe o bucată de carne: Wagyu-ul care ajunge în restaurantele din România nu ar fi Wagyu adevărat.

În episodul 32 din Salvat de Clopoțel, Sabin Tudor a stat de vorbă cu Cătălin Scărlătescu, iar discuția a ajuns repede la eticheta care sună cel mai scump dintr-un meniu. Întrebarea gazdei a fost directă: "Păi și cum? Restaurantele care trec Wagyu în meniu, ce se întâmplă cu ele?"

Răspunsul chef-ului nu a lăsat loc de interpretări. Cătălin Scărlătescu susține că în România nu există Wagyu veritabil, chiar dacă pe etichete scrie exact asta. Ce ajunge aici ar fi, în opinia lui, cel mult o corcitură de generația a treia, adică un produs care are legătură de departe cu originalul.

"Ajunge un metis, vărsul de-al treilea. D-aia scrie Wagyu. E Wagyu, dar nu-i Wagyu. E un fel de Ferrari cu motor de Dacia", a spus Cătălin Scărlătescu.

Ca să-și susțină ideea, chef-ul a povestit o întâmplare cu un prieten, Cristi, care a vrut să rezolve problema la sursă și s-a dus direct în Japonia, acolo unde se crește faimoasa carne.

"Și s-a dus până în Japonia. Și s-a dus până în satul, nu știu care, unde sunt Kobe. Vaci Kobe. S-a dus la un magazin și a zis: bă, ziua, vreau și eu 100 de porții de Kobe. Și a zis: cu mare drag, poftiți patru", a relatat Cătălin Scărlătescu.

Adică un om care bate drumul până în Japonia și cere o sută de porții se întoarce cu patru. Iar de aici pleacă și restul raționamentului: dacă nici la fața locului nu se dau cantități mari, cum ar ajunge marfa pe rafturile și în bucătăriile de la noi, în cantități care să acopere meniuri întregi?

Cătălin Scărlătescu a mai argumentat că România nu este oricum în capul listei de priorități pentru astfel de produse. Piețe precum Parisul, Dubaiul sau Los Angeles ar fi servite înaintea noastră, ceea ce face și mai greu de crezut povestea cu rafturile pline.

Al doilea argument al chef-ului ține de logica animalului. Cătălin Scărlătescu a explicat că magazinele vând doar antricot, nu și limbă, copite sau pulpă. Or, un animal nu este făcut doar din antricot, iar absența restului bucăților este, pentru el, semnul clar că ceva nu se leagă.

Chef-ul a povestit și cum arată, de fapt, marfa adevărată, atunci când ajunge la tine. A avut nevoie odată de doi mușchi veritabili, iar aceștia au venit însoțiți de poză și de certificat, cu un nivel de verificare pe care nu-l găsești nici la produsele de lux. Comparația lui a fost cu o geantă de firmă, care ar avea mai puține elemente de securitate decât bucata aceea de carne.

Concluzia lui Cătălin Scărlătescu este că ce se vinde în România sub numele de Wagyu nu are cum să fie marfă veritabilă adusă din Japonia, iar povestea spusă clienților este, în cuvintele lui, o minciună. Realitatea pare totuși mai nuanțată: există și surse care arată că Wagyu A5 importat direct din Japonia chiar ajunge pe piața din România, iar în Timiș funcționează o fermă care crește Wagyu din embrioni și vaci aduse din Germania, deci nu toate poveștile despre această carne de pe meniurile românești sunt neapărat false.

Rămâne de văzut dacă restaurantele care au Wagyu în meniu vor avea ceva de răspuns sau dacă vor lăsa eticheta să vorbească mai departe în locul lor.