Cu o zi înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din SUA, deputata democrată Haley Stevens a publicat pe X un text de aproape 900 de cuvinte, intitulat «The Decisions We Make». Textul trebuia să închidă o dispută. În schimb, a deschis alta: oamenii se întreabă dacă l-a scris ea sau un chatbot.

Punctul de plecare e decizia ei de a-l susține pe republicanul Mike Rogers pentru locul de senator al Michiganului în Senatul SUA. În același timp, Stevens și-a retras sprijinul pentru candidatul democrat Abdul El-Sayed, care o învinsese în alegerile primare cu câteva luni înainte. Mișcarea a stârnit reacții dure printre democrați, care au acuzat-o de trădare. Mulți republicani, inclusiv președintele Donald Trump, au lăudat-o pentru că a trecut peste linia de partid.

Cursa din Michigan e una dintre cele mai disputate din țară și poate avea un rol important în lupta pentru controlul Senatului. Stevens a încercat să se explice într-un interviu la CNN, dar discuția i-a ieșit prost. Un comentator a descris-o drept «unul dintre cele mai bizare și incoerente interviuri politice» pe care și le amintește.

Blogul ar fi trebuit să repare imaginea. Publicația Futurism a trecut textul printr-un detector de AI numit Pangram. Rezultatul: aproximativ 90% din text ar fi generat de inteligență artificială. Alți utilizatori au publicat analize făcute cu același instrument și au ajuns la concluzii similare.

Futurism subliniază că Pangram nu e perfect. În același timp, notează că teste independente l-au găsit corect în marea majoritate a cazurilor. Cu alte cuvinte, nu e dovadă definitivă, dar nici simplă zvonistică.

Pe lângă scorul detectorului, textul conține tiparele pe care cititorii de chatbot le recunosc imediat. Unul e construcția de tip «nu e X, ci Y», devenită aproape o semnătură a conținutului generat automat. Pasajul citat de Futurism sună așa: Stevens vorbește despre faptul că unii critici l-au amestecat în discuție pe logodnicul ei și sugerează că el sau alții i-ar fi luat decizia. Concluzia textului: asta ar fi «sexism dressed up as political analysis». Formula «X îmbrăcat în Y» e exact genul de frază pe care chatbot-urile o produc la fiecare pas.

Al doilea tipar e «regula celor trei», o tehnică de scris pe care modelele generative o folosesc excesiv: trei exemple, trei substantive, trei verbe, mereu în același ritm. Futurism a încercat să o contacteze pe Stevens pentru un comentariu, dar nu primise răspuns la momentul publicării.

Povestea e mai mare decât o singură postare pe blog. Politica se bazează pe încredere, iar încrederea se bazează pe ideea că un om a gândit și a scris ce spune. Când un politician își explică o decizie delicată, cititorii vor să audă vocea lui. Dacă textul pare scris de o mașină, mesajul se golește: nu mai contează dacă argumentele sunt bune, ci cine le-a formulat.

Situația nu e izolată. Futurism amintește că, în acest an, un raport al Washington Post a arătat că o cantitate surprinzătoare de legislație se scrie acum cu ajutorul AI, cu puțină supraveghere. Politicieni din SUA și din alte țări au fost prinși lăsând text generat pe site-urile lor sau chiar citindu-l în discursuri.

Problema practică e dublă. Pe de o parte, detectoarele nu sunt infailibile, deci riscul de acuzații nedrepte există. Pe de altă parte, orice politician poate folosi un chatbot pentru a scrie rapid un mesaj convingător și poate nega apoi. Autenticitatea unui text politic devine astfel ceva ce trebuie verificat, nu presupus.

Rămâne de văzut dacă Stevens va confirma sau va nega folosirea unui chatbot. Indiferent de răspuns, episodul arată cum AI-ul generativ a intrat în arena politică pe ușa din dos: nu prin deepfake-uri spectaculoase, ci prin texte care par suficient de bune cât să treacă drept ale unui om.

Pe măsură ce astfel de instrumente devin banale, publicul va ajunge să se întrebe cu fiecare comunicat, fiecare discurs și fiecare postare: cine vorbește de fapt? Iar în politică, răspunsul la această întrebare poate conta mai mult decât textul în sine.