Camerele de supraveghere stradală ale Flock Safety se găsesc din ce în ce mai des în dosarul de reziliat, nu pe stâlpii orașului. Conform Ars Technica și Wired, luna august 2026 a înregistrat cel mai mare număr de contracte terminate cu Flock Safety din istoria companiei, pe măsură ce administrații locale din întreaga Americă decid că riscurile pentru viața privată a cetățenilor depășesc beneficiile pentru siguranța publică.

Flock Safety este o companie americană specializată în camere cu recunoaștere automată a plăcuțelor de înmatriculare (ANPR), instalate în sute de orașe din SUA și conectate direct la bazele de date ale poliției. Sistemul colectează în timp real datele despre deplasarea vehiculelor, stochează aceste informații și le pune la dispoziția forțelor de ordine, dar și - după cum au descoperit jurnaliștii de la Wired - a mii de alte organizații cu care departamentele de poliție împărtășesc accesul.

Un caz emblematic investigat de Wired a arătat că un singur suburb din Atlanta, Alpharetta (Georgia), ajunsese să partajeze datele culese de camerele Flock cu peste 2.000 de organizații externe - de la agenții federale până la o comisie de pescuit și faună sălbatică. Amploarea rețelei de schimb de date a surprins chiar și pe cei care aprobau inițial instalarea camerelor. Cetățenii nu fuseseră informați că datele lor de deplasare vor ajunge la entități atât de diverse și îndepărtate de scopul declarat al siguranței locale.

Pe fondul acestor dezvăluiri, orașele au început să ceară explicații. Multe nu au primit răspunsuri satisfăcătoare. Ars Technica raportează că numărul rezilierilor în august 2026 a depășit orice lună anterioară, semn că preocupările legate de supraveghere au atins un punct de inflexiune în dezbaterea publică americană. Consilierii locali și grupurile pentru drepturi civile au invocat lipsa de transparență a Flock în gestionarea datelor și absența unor mecanisme clare prin care cetățenii să poată afla cine le urmărește mașina și de ce.

De ce contează asta dincolo de granițele SUA? Pentru că modelul Flock - camere ANPR integrate în rețele de date partajate - nu este specific american. România a demarat în ultimii ani programe extinse de instalare a camerelor de supraveghere stradală în orașe precum București, Cluj-Napoca și Timișoara, inclusiv sisteme cu recunoaștere automată a plăcuțelor, în mare parte sub umbrela unor programe de siguranță publică finanțate parțial din fonduri europene. Întrebările pe care le ridică cazul Flock sunt universal valabile: cine are acces la datele colectate, cu cine sunt partajate, cât timp sunt stocate și există mecanisme reale prin care un cetățean poate contesta utilizarea lor?

În Uniunea Europeană, GDPR impune în teorie restricții clare asupra prelucrării datelor de localizare. În practică, aplicarea acestor norme în contextul sistemelor de supraveghere stradală operată de autorități locale rămâne inegală și adesea netransparentă. Cazul american demonstrează că problema nu este tehnologia în sine, ci arhitectura de guvernanță a datelor din jurul ei: cine decide cu cine se partajează, cine supraveghează supraveghetorii și care sunt consecințele când aceste sisteme sunt abuzate sau pur și simplu scapă de sub control.

Revolta americană anti-Flock nu este anti-tehnologie. Este o cerere de responsabilitate și transparență pe care sistemele de supraveghere publică nu au livrat-o. Rezilierile în masă nu înseamnă că camerele stradale dispar din peisaj - înseamnă că cetățenii cer condiții clare înainte să accepte să fie urmăriți pe drumul spre serviciu.

Rămâne de văzut dacă Flock Safety va supraviețui valului de rezilieri cu un model de business revizuit sau dacă exemplul american va accelera o dezbatere similară în Europa și implicit în România. Presiunea publică a funcționat în SUA. S-ar putea ca lecția cea mai importantă să nu fie despre camere, ci despre cât de mult contează transparența când vine vorba de sistemele care știu unde ești în fiecare zi.