Există o poveste pe care ne-o spunem des: că a face bani devreme e cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui tânăr. Sebastian Dobrincu vine cu exact varianta opusă, iar argumentele lui nu sunt de tip falsă modestie.

În episodul 30 din Salvat de Clopoțel, Sabin Tudor a stat de vorbă cu Sebastian Dobrincu, iar discuția a ajuns rapid la ceea ce antreprenorul numește momentul zero al vieții lui. Nu un eșec, nu o pierdere, ci exact perioada pe care mulți ar considera-o punctul culminant.

"Un T0 pentru mine a fost când am început să fac bani mult și ăla a fost cel mai rău lucru care putea să mi se întâmple", a spus Sebastian Dobrincu.

El a povestit că, la 18 ani, ajunsese să aibă mai mulți bani decât visau trei generații din familia lui și că, în loc de claritate, a venit senzația de rătăcire. Suma nu rezolva întrebarea de bază: ce faci cu tine, la vârsta aia, când toate reperele obișnuite ale adolescenței nu se mai aplică.

Dobrincu a descris și cum arăta viața lui în acea perioadă, iar tabloul nu are nimic din estetica de social media a succesului timpuriu: muncea 24/7, era lipsit de viață personală și era înconjurat de oameni de trei ori vârsta lui, ceea ce era ciudat pentru un adolescent care, în mod normal, ar fi trebuit să aibă prieteni de vârsta lui.

Partea cea mai interesantă a argumentului lui nu ține însă de singurătate, ci de un fel de contabilitate internă. Sebastian Dobrincu a explicat că a grăbit prea devreme etape care, în mod normal, se consumă pe parcursul mai multor ani, iar efectul se resimte și acum: pragul lui de fericire, de așteptări și de pretenții a urcat atât de sus încât devine greu de depășit și, mai ales, greu de susținut. Practic, cu cât ai bifat mai repede lucruri mari, cu atât ai nevoie de mai mult ca să simți ceva.

De aici și concluzia care sună contraintuitiv pentru oricine visează la un exit la 20 de ani: Sebastian Dobrincu a spus că ar fi preferat să dea de bani mult mai târziu în viață. Nu pentru că regretă ce a construit, ci pentru că ar fi avut timp să își calibreze reperele înainte ca ele să sară în aer.

Sabin Tudor nu a lăsat ideea să treacă nechestionată. Gazda a contraargumentat că, de fapt, e mai bine că lucrurile s-au întâmplat devreme, pentru că în scenariul opus Dobrincu ar fi acumulat alte frustrări – cele ale așteptării, ale amânării, ale unei reușite care întârzie. Cu alte cuvinte, nu există varianta fără costuri, doar variante cu costuri diferite.

Întrebat despre raportul lui cu banii, Sebastian Dobrincu a ținut să precizeze că nu se consideră un om materialist, iar filozofia lui e destul de simplă: lucrurile care ne fac fericiți sunt, de fapt, cele gratuite. Nu costă nimic. Sunt oamenii din jurul nostru.

Discuția rămâne deschisă, pentru că niciunul dintre cei doi nu pretinde că are răspunsul definitiv. Ce rămâne clar din schimbul de replici este că succesul financiar timpuriu vine la pachet cu o factură pe care nimeni nu ți-o arată în avans: recalibrarea propriilor așteptări, ani mai târziu.

Sursa: Salvat de Clopoțel, episodul 30