Există un tip de succes care arată impecabil din exterior și care, pe interior, se simte exact invers. Despre asta a vorbit Sebastian Dobrincu în episodul 30 din Salvat de Clopoțel, unde Sabin Tudor l-a provocat să explice cum vine treaba cu omul care are totul și, totuși, nu e bine.

Dobrincu a povestit că momentul lui de vârf, cel puțin pe hârtie, a coincis cu cel mai greu capitol personal. "Perioada cea mai bună financiar-profesională eram cel mai nefericit. A fost cea mai neagră perioadă pentru mine", a spus Sebastian Dobrincu. Nu vorbim despre o etapă obscură din biografia lui, ci exact despre perioada în care era foarte vizibil public.

El a explicat că apărea la televizor, era jurat la Imperiul Leilor, avea în paralel companiile, iar din afară totul părea așezat. Din interior, însă, era în cel mai jos punct de până atunci. Este exact genul de contrast pe care oamenii îl trec, de obicei, la categoria capriciu de om cu bani.

Sabin Tudor a pus întrebarea pe care și-ar pune-o oricine ascultă o astfel de poveste: "Dar cum se poate să se întâmple chestia asta? Că e inexplicabil pentru un om normal." Iar reacția asta nu e cinism, e chiar reflexul firesc al cuiva care privește din afară o viață care bifează toate criteriile de reușită.

Răspunsul lui Dobrincu are legătură cu felul în care se deformează percepția de sine atunci când ești lăudat constant. El a povestit că, în momentul în care toată lumea din jur îți spune că faci bine, ajungi să pierzi filtrul obiectiv asupra propriei persoane. Pare că totul e în regulă, dar dispare exact mecanismul care ar trebui să te țină cu picioarele pe pământ și să îți semnaleze când ceva scârțâie.

Un alt element pe care l-a menționat este lipsa de timp petrecut cu propriile gânduri. Când programul e plin, expunerea publică e continuă și presiunea de a performa nu se oprește, rămân foarte puține momente în care să te asculți pe tine. Iar în lipsa acelor momente, problemele nu dispar, doar se adună.

Dobrincu a legat fenomenul și de efectul rețelelor sociale asupra felului în care ne raportăm unii la alții. "Dezumanizarea societății a fost cauzată, părerea mea, de social media. Care creează ciclul ăsta de validare și de comparație constantă cu altul care pare că are mai mult", a spus Sebastian Dobrincu.

Ideea pe care a dezvoltat-o este simplă și incomodă în același timp: când toată lumea afișează exclusiv partea bună, reperele se strică. Te compari cu versiuni editate ale altor oameni, iar busola personală, cea care ar trebui să îți spună unde ești de fapt și ce îți lipsește, o ia razna. Iar dacă ești și tu unul dintre cei care afișează partea bună, ecuația se complică suplimentar, pentru că devii, simultan, și sursă, și victimă a aceluiași mecanism.

Discuția din episod nu vine cu o rețetă și nu încearcă să transforme succesul într-un blestem. Mai degrabă demontează un mit destul de rezistent, acela că performanța profesională și liniștea interioară merg automat mână în mână. Uneori merg în direcții complet diferite, iar din exterior nimeni nu are cum să își dea seama.