Un memo de informații american, circulat în cercurile oficiale la începutul acestui an, susține că serviciile secrete ale Chinei au recrutat o directoare dintr-o companie de tehnologie ca să-l spioneze pe Jensen Huang, CEO-ul Nvidia. Povestea a ieșit la iveală abia acum, prin mai multe relatări din presa americană, și combină, într-un singur pachet, cursa pentru cipurile de AI, spionajul de film și tensiunile dintre Washington și Beijing.

Conform TechCrunch, documentul afirmă că Ministerul chinez al Securității Statului a recrutat-o pe Alice Huang, executivă la Megaspeed, o companie cu sediul în Singapore. Miza ei ar fi fost chiar omul care conduce cea mai importantă firmă de cipuri pentru inteligența artificială din lume. The New York Times, care anterior scrisese că șeful Nvidia fusese ținta unor operațiuni de informații chineze, a fost primul care a relatat despre memo, descris ca fiind bazat pe informații ale serviciilor americane.

Financial Times a adăugat un detaliu care a atras imediat atenția. Potrivit publicației, același memo ar mai susține că Jensen Huang ar fi avut o relație romantică cu Alice Huang. Acesta este un amănunt pe care sursa noastră îl atribuie exclusiv presei și memo-ului, nu unor verificări independente. Nu există, în materialul pe care ne bazăm, nicio confirmare oficială a acestor afirmații, iar numele de familie comun al celor doi nu are nicio legătură demonstrată.

Nvidia a respins însă tonul dramatic al poveștii. Un purtător de cuvânt al companiei a declarat pentru NYT că interacțiunile lui Jensen Huang cu Alice Huang au fost «nu neobișnuite» și că firma nu împărtășește informații clasificate cu clienții săi. Cu alte cuvinte, versiunea Nvidia sună mai degrabă a relație comercială banală decât a roman de spionaj.

De ce contează toate astea? Pentru că Nvidia nu e o companie oarecare. Cipurile ei avansate alimentează aproape orice proiect serios de AI din lume, de la laboratoarele marilor companii tech la centrele de date care țin în viață chatboții pe care îi folosim zilnic. Cine are acces la ele, și în ce condiții, a devenit o chestiune de securitate națională, iar controlul exporturilor către China este una dintre pârghiile principale ale Washingtonului în competiția cu Beijingul.

În acest context, orice informație despre cine se apropie de conducerea Nvidia capătă greutate geopolitică. Un CEO care vorbește cu parteneri, clienți și distribuitori din întreaga lume este, aproape prin definiție, o țintă atractivă: știe planurile de produs, prioritățile de livrare și, mai ales, ce vinde cui. Pentru un serviciu de informații care vrea să înțeleagă cât de aproape sau cât de departe este China de propriile cipuri avansate, un asemenea om valorează enorm.

Poate că tocmai de aceea povestea nu se oprește la memo. Un al doilea raport publicat de NYT a examinat New Matrix, o companie chineză autorizată de Departamentul american al Comerțului să cumpere cipuri avansate Nvidia. La adresa trecută în documente, reporterii nu au găsit decât ceea ce au descris drept «o carcasă cenușie și goală». Asta a ridicat suspiciunea că firma ar putea fi o fațadă pentru o firmă de private equity aflată pe lista neagră a SUA.

Dacă punem cap la cap cele două relatări, apare un tipar care îi neliniștește pe oficialii americani: între regulile de export, firmele-paravan și presupusele operațiuni de recrutare, tehnologia de top pare să găsească întotdeauna o portiță. Rămâne de văzut dacă memo-ul reflectă o amenințare reală sau o evaluare internă prudentă, care nu a fost niciodată confirmată prin dovezi publice.

Nvidia insistă că vinde, cum a spus purtătorul ei de cuvânt, «prima, cea mai bună și cea mai mare parte a tehnologiei noastre în America». Mesajul e clar: compania vrea să fie percepută ca partener al Washingtonului, nu ca veriga slabă a lanțului. Rămâne însă faptul că orice zvon despre spionaj în jurul ei lovește exact în punctul sensibil al industriei.

Pentru cititorul obișnuit, miza se vede mai simplu. Cipurile care fac posibil AI-ul de azi sunt la fel de strategice ca petrolul sau semiconductorii din epoca anterioară, iar lupta pentru ele se dă și în birouri, nu doar în fabrici. Rămâne de văzut dacă memo-ul va declanșa noi restricții sau anchete oficiale. Deocamdată, singurul lucru sigur este că subiectul a ajuns în prima linie a relațiilor dintre cele două mari puteri.