Aproape nouă din zece oameni care mor au, în ultimele zile sau ore, visuri ori viziuni de o intensitate greu de explicat. Cel care o spune nu e un influencer cu teorii, ci un medic de hospice care a petrecut decenii lângă paturile celor aflați în ultimele clipe. Christopher Kerr a vorbit despre cercetările lui în podcastul „Diary of a CEO” al lui Steven Bartlett, iar mărturiile lui au început să circule rapid online.

Kerr a realizat peste 1.500 de interviuri cu pacienți la finalul vieții, ca să înțeleagă mai bine experiențele psihologice și spirituale prin care trec. Concluzia lui, formulată direct în podcast: „Marea majoritate a oamenilor, aproape 90 la sută, încep să aibă visuri sau viziuni foarte intense.”

Ce apare în aceste viziuni? Aici vine partea care a atras atenția. Potrivit medicului, tema dominantă se repetă de la pacient la pacient: oamenii îi văd pe cei pe care i-au iubit și i-au pierdut. Mai exact, spune Kerr, e vorba de cei care i-au iubit necondiționat și sincer. Cei care nu au făcut-o, adaugă el, nu apar în aceste viziuni.

Ce înseamnă „intens”? Kerr descrie un detaliu care îl diferențiază de ideea clasică de confuzie sau halucinație. Când pacienții sunt rugați să dea o notă realismului experienței, de la 0 la 10, răspunsul e constant. „E mereu un zece”, spune el. Pentru ei, ce au trăit nu seamănă cu un vis obișnuit, ci cu ceva care s-a petrecut cu adevărat.

„Ce e fascinant e că aceste evenimente nu seamănă cu delirul”, explică medicul, care este și neurobiolog. În delir, oamenii rămân de obicei speriați sau tulburați. Aici, spune el, viziunile se bazează pe evenimente reale și relații reale din viața persoanei, iar reacția tipică e liniștea: confort, nu frică sau suferință. Pentru multe persoane aflate la capătul vieții, a-și vedea rudele decedate este exact lucrul care le aduce cel mai mult alinare.

Kerr descrie moartea ca pe un „somn progresiv”, care schimbă ciclul de somn al persoanei. În această etapă, oamenii devin de obicei mai reflexivi și mai introspectivi, iar visurile capătă o forță pe care nu o aveau înainte.

Nu totul e însă liniștitor, iar medicul nu pretinde asta. Aproximativ 12% dintre pacienții lui au raportat visuri neplăcute sau supărătoare. Ce l-a surprins, însă, e că aceste experiențe nu sunt neapărat negative în sens clinic. „Ceea ce am înțeles greșit a fost că unele dintre ele sunt cele mai transformatoare”, spune Kerr. „Acelea sunt cele în care oamenii găsesc vindecare.” Cu alte cuvinte, un vis greu poate funcționa ca o ocazie de a închide ceva nerezolvat.

Medicul demontează și alte idei larg răspândite despre sfârșitul vieții. Prima: regretele. În imaginarul popular, omul de pe patul de moarte își numără greșelile și ocaziile ratate. Kerr spune că, în experiența lui, pacienții aproape că nu abordează subiectul. „Nu se gândesc dacă regretă ceva. Nu. Absolut deloc”, spune el, cu o emfază care a atras atenția în podcast.

A doua: durerea. Kerr afirmă că moartea este mult mai puțin dureroasă decât se așteaptă lumea. O idee care, dacă e adevărată, ar schimba felul în care mulți oameni se raportează la propria finitudine.

Trebuie spus clar ce reprezintă aceste afirmații și ce nu. Este vorba despre observațiile unui clinician, bazate pe o serie mare de interviuri cu pacienți, nu despre o dovadă definitivă că viziunile ar avea o altă origine decât cea neurologică. Kerr nu pretinde, în fragmentele prezentate, că oamenii ar vedea cu adevărat defuncți. Ceea ce susține el este că experiența e reală pentru cei care o trăiesc, consecventă ca structură și, de cele mai multe ori, reconfortantă. Rămâne de văzut cât de mult poate explica știința mecanismele din spatele fenomenului.

De ce contează asta? Pentru că moartea rămâne unul dintre puținele subiecte despre care vorbim puțin și ne temem mult. Dacă un medic cu mii de ore petrecute în hospice poate spune, pe baza a 1.500 de conversații, că finalul vine de multe ori cu mai multă pace decât ne imaginăm, merită ascultat, mai ales de familiile care stau lângă un om drag în ultimele zile și nu știu cum să interpreteze ce spune acesta.

Pentru cei care vor să audă toată discuția, episodul complet cu Christopher Kerr e disponibil pe canalul „Diary of a CEO”. Iar următoarea dată când cineva aflat la capătul vieții vorbește despre o persoană pe care a pierdut-o de mult, poate că nu e confuzie. Poate e doar felul în care mintea își ia rămas-bun.