Carlos Alcaraz arată din nou ca un jucător de neoprit, dar corpul lui ar putea să nu fie de acord. Spaniolul de 23 de ani l-a învins pe Daniil Medvedev cu 6-2, 6-4, în doar 72 de minute, și s-a calificat în faza eliminatorie a ATP Finals de la Turin. Doar că a încheiat meciul cu un bandaj gros pe partea superioară a piciorului stâng și cu o declarație care a pus pe gânduri pe oricine îi urmărește sezonul.

După meci, Alcaraz a recunoscut că a simțit «o mică problemă» la ischiogambier. Calificarea în semifinale i-a fost confirmată oficial de victoria lui Frances Tiafoe în fața lui Flavio Cobolli. Pe teren, însă, tabloul a fost complet diferit de ce sugerează bandajul: Alcaraz a controlat meciul de la un capăt la altul.

Spaniolul conducea cu un set și un break când a primit tratament medical la zona afectată. Intervenția nu i-a stricat ritmul. A continuat să lovească agresiv și adânc, iar Medvedev, fost câștigător al turneului în 2020, n-a avut nicio replică. Alcaraz a spus că a returnat «foarte bine, foarte agresiv și foarte adânc» și că a lovit mingea «în punctul ideal de fiecare dată». Când a fost întrebat ce l-a mulțumit cel mai mult la meciul acesta, a răspuns scurt: «Totul».

Cifrele susțin ce spune. Alcaraz a tras 16 lovituri câștigătoare și a comis doar 13 greșeli neforțate. Nu a avut de înfruntat nicio minge de break pe serviciul propriu. Prestația a primit 9,5 din 10 la indicatorul de performanță al ATP, care combină mai multe statistici într-o singură notă, după un 9,6 în meciul de debut cu Tiafoe. Cu alte cuvinte, a jucat două meciuri aproape perfecte la rând.

Victoria cu Medvedev a fost a unsprezecea consecutivă pentru Alcaraz, după ce a câștigat succesiv turneele de la Viena și de la Paris. Câștigătorul a șapte turnee de Mare Șlem e într-o formă care ar fi greu de crezut la nu mult timp după o pauză lungă, iar acest detaliu face ca episodul cu piciorul să conteze și mai mult.

Pentru că, într-adevăr, forma actuală ascunde un parcurs sinuos. Alcaraz a stat patru luni departe de competiție în mijlocul sezonului, din cauza unei accidentări la încheietura mâinii. Revenirea de la US Open, în august, nu a fost lină: lipsa ritmului de joc s-a simțit într-un meci epuizant de patru ore și jumătate cu Ben Shelton. De atunci, a pierdut doar de două ori în 24 de meciuri și a câștigat trei titluri. E o urcare spectaculoasă pentru cineva care părea să fi pierdut sezonul.

Aici apare și miza reală a poveștii. Un jucător care a ieșit dintr-o accidentare lungă și a recuperat atât de repede are, în mod natural, tentația să împingă la limită. Un ischiogambier tras la final de sezon e de obicei o problemă care se agravează dacă nu e tratată cu răbdare. Alcaraz a spus că «restul zilei de azi și mâine vor fi zile foarte importante» și că va decide împreună cu echipa și fizioterapeutul cum merge mai departe. Fraza nu sună ca a unui om care ignoră problema, dar nici ca a unuia care o ia ușor.

Turneul e făcut pentru asemenea dileme. ATP Finals strânge doar opt jucători, formatul cu grupe te obligă să joci mai multe meciuri în puține zile, iar tentația de a forța pentru un trofeu pe care Alcaraz nu l-a câștigat încă e mare. Anul trecut a pierdut finala în fața lui Jannik Sinner, deci titlul rămâne o ambiție personală neîmplinită. Miza unei victorii la Turin e una care poate fi cântărită diferit față de riscul unei accidentări care ar compromite începutul sezonului următor.

Programul imediat îl pune față în față cu Cobolli, în ultimul meci din grupă, vineri. Italianul nu mai poate ajunge în semifinale după eșecul categoric cu Tiafoe, scor 7-6 (8-6), 6-0, deci miza pentru el e doar onoarea în fața publicului de acasă. Pentru Alcaraz, calificarea fiind deja sigură, meciul devine o ocazie de a testa piciorul fără presiunea rezultatului. Dacă echipa medicală consideră că riscul e prea mare, nimic nu l-ar obliga să forțeze.

Între timp, lupta din grupă continuă fără el în centrul atenției. Tiafoe, la debutul său în turneu, îl va întâlni pe Medvedev într-un meci în care câștigătorul merge în semifinale. Americanul de 28 de ani a recuperat din 3-1 și minge de break contra în primul set cu Cobolli și a ieșit teafăr dintr-o situație de două mingi de set împotriva lui în tie-break, când italianul conducea cu 6-4. Fără să cedeze psihic, a câștigat patru puncte la rând și apoi a dominat setul secund, adjudecându-și 28 din cele 40 de puncte.

La dublu, perechea Neal Skupski și Christian Harrison, a doua favorită la debutul lor în Italia, s-a redresat după înfrângerea inaugurală și i-a învins pe italienii Simone Bolelli și Andrea Vavassori cu 6-3, 6-4.

Dar tot ce se întâmplă în jur rămâne secundar față de întrebarea mare: cât de grav e piciorul lui Alcaraz? Răspunsul va veni în următoarele 48 de ore, iar de el depinde nu doar cursa pentru trofeul de la Turin, ci și felul în care spaniolul își va începe sezonul viitor. Un jucător care domină ca acum și ia riscuri calculate poate câștiga totul. Unul care forțează o accidentare poate pierde luni întregi. Alcaraz știe asta mai bine decât oricine, după ce a trecut deja o dată prin pauza lungă din mijlocul acestui an.