Studiul cu pricina spune că doar 2% dintre tinerii din Generația Z ar avea valorile pe care angajatorii le caută cu adevărat - achievement, învățare și "an unbridled desire to work", adică o dorință nestăvilită de a munci. E vorba despre studiul realizat de Suzy Welch (NYU Stern) împreună cu Becoming You Labs, prin instrumentul Values Bridge, pe peste 77.000 de respondenți, ale căror rezultate au fost încrucișate cu răspunsurile a 2.100 de hiring manageri din SUA. Important de precizat: e un studiu american, făcut pe studenți, nu o cercetare despre piața muncii din România. Cifra asta a ajuns și pe masa lui Speak și Florin Ristei în episodul 27 din Internet Bârfe, iar de acolo discuția a luat-o razna repede, în cel mai bun sens posibil.

Punctul de plecare a fost simplu: dacă firmele mari fac studii serioase ca să afle exact ce caută la angajați, iar rezultatul e că abia 2% bifează criteriile de bază, ce se întâmplă peste douăzeci de ani, când generația asta ajunge la vârsta la care ar trebui să conducă țara, companiile, tot circul? Speak a pus întrebarea direct, fără perdea: "Cu ăștia care, sub 2% care vor să muncească, au acum să zicem 18 ani, da? La 38 de ani, când trebuie să fii power și să fii în pic cu muncii tale". Nimeni n-a avut un răspuns liniștitor.

Soluția propusă, pe jumătate în glumă, a venit rapid de la Speak: "O să vină roboții. Că eu cred că ăștia de fapt roboții nu e proști. Eu așa cred", a spus el, ca o concluzie aproape resemnată la o problemă pe care nimeni nu pare s-o rezolve altfel.

Discuția n-a rămas însă doar teoretică. Speak și Ristei l-au tras de limbă și pe Auraș, coleg din echipă și el însuși parte din generația analizată, care lucrează constant cu oameni de vârsta lui. Din ce a povestit, reiese că e printre norocoșii care și-au găsit ceva ce chiar le place să facă, spre deosebire de o bună parte dintre prietenii lui, care încă trăiesc confortabil din banii părinților, fără vreo presiune reală să se miște.

Cel mai interesant unghi al conversației n-a fost însă lenea, ci frica. Ristei a discutat despre tinerii care rămân blocați ani de zile în joburi care îi sufocă, doar pentru că nu vor să riște stabilitatea unui salariu sigur. "Preferă să lucreze acolo unde nu le place să aibă o stabilitate financiară, decât să riște să plece două, trei luni să încerce și în altă parte", a spus el. Practic nu e vorba că nimeni nu vrea să muncească, ci că foarte puțini sunt dispuși să-și asume un risc pentru ceva mai bun.

Speak și Ristei au recunoscut cinstit că se consideră norocoși din punctul ăsta de vedere: și-au dat seama devreme ce vor să facă și acum trăiesc din exact asta. Mai mult, au spus că dacă mâine ar renunța la muzică, în câteva luni s-ar reprofila și ar merge mai departe fără mari drame - genul ăsta de atitudine relaxată față de risc fiind exact ce lipsește multora care stau blocați ani buni de frica lunii viitoare.

A mai fost aruncată în discuție și o statistică ce a stârnit reacții instant: vârsta medie la care tinerii din România pleacă de acasă ar fi 32 de ani. În realitate, datele Eurostat pentru 2024 arată 27,3 ani în România, față de 26,2 media UE, cu diferențe pe gen: 29,9 ani pentru bărbați și 25,4 pentru femei. Replica a venit fulgerător, în stilul emisiunii: "n-auzi, mă, vârsta medie de plecat de acasă, acum, la noi, 32? Băi, ești prost."

Dincolo de glume, de roboți și de cifre care sună aproape ireale, episodul a scos la iveală o tensiune foarte reală: lupta dintre nevoia de siguranță cu orice preț și riscul asumat care, de multe ori, e singurul drum spre o viață în care chiar faci ceva ce-ți place.

Sursa: Internet Bârfe, episodul 27